Ctitorită de voievodul Ştefan cel Mare, biserica de la Mănăstirea Tazlău a fost pictată atât în interior cât şi în exterior în anul 1496, an în care s-a terminat şi construcţia ei. După înscripţiile de deasupra uşii dintre pronaos şi pridvor reiese faptul ca pictura originala a bisericii a fost înoită între anii 1858-1859. În această perioadă interiorul bisericii a fost restaurat, iar pictura trebuia executată în ulei sub supravegherea unei comisii de control.

Pictorii au pictat în ulei doar Icoana Maicii Domnului cu pruncul în braţe din portalul pronaosului, Sf. Muceniţă Varvara şi cuvioasa Parascheva din pronaos, restul picturii fiind executată în tempera. Tâmpla bisericii este pictată din anul 1852 şi a fost executată de pictorii greci. Ea reprezintă o frumoasă pictură pe lemn, în care pe lângă uleiul de calitate n-a fost cruţat praful de aur. Icoanele pictate astfel sunt: Domnul Hristos, Maica Domnului, Naşterea Maicii Domnului şi a Sfântului Nicolai. Deasupra sfintelor uşi este pictată “cina cea de taină”, Buna Vestire, Naşterea Domnului Hristos şi Botezul lui Isus.

În turlă este pictată Sfânta Treime, iar în cele patru colţuri semisferice care susţin turla sunt pictaţi cei patru evanghelişti. Pe arcada zidului despărţitor dintre naos şi pronaos sunt pictaţi în ulei sfinţii arhangheli Mihail şi Gavril, pictură care datează din anul 1927. Reprezentativ pentru Mănăstirea Tazlău este tabloul ctitorilor pictat în ulei şi aşezat pe peretele de vest al pronaosului. Acest tablou îl înfăţisează pe Ştefan cu Maria, fiica lui Radu cel Frumos, între cei doi fii, Bogdan în dreapta şi Alexandru în stânga.

Toată pictura din interiorul bisericii este realistă, iar unele icoane sunt atât de reuşite încât sunt de o rară frumuseţe. Vizitează Mănăstirea Tazlău şi simte o urmă a istoriei din aceste locuri!