Încă de la începutul secolului al XX lea arta lemnului reprezenta un domeniu foarte dezvoltat în Neamţ motiv care a dus la apariţia unor zone specializate în lucrări pe lemn. Pădurile de foioase şi conifere care îmbrăcau munţii şi dealurile Neamţului au fost principalul furnizor de lemn pentru dezvoltarea pe scară largă a multor activităţi de obţinere şi prelucrare a lemnului. Astfel s-au dezvoltat în Ţinutul Neamţului mai multe zone în care arta prelucrării lemnului era ocupaţia principală.

Zona Grumăzeşti cunoscută pentru sculptura în lemn tare de stejar din care se confecţionau porţi, uşi, ferestre, piese de mobilier, iconostase, strane bisericeşti  şi troiţe împodobite cu simboluri ale credinţei creştine. O altă zonă reprezentativă pentru arta lemnului este comuna Vânători din Neamţ. Aici existau meşteri lemnari care produceau atât piese puzuale pentru gospodărie cât şi lucrări bisericeşti.

Arta lemnului in Neamt, judetul Neamt

Renumiţi în prelucrarea lemnului erau şi meşterii din zona Ţolici-Petricani care au dezvoltat un meşteşug de masă numit “industria lingurii”. Aceştia pe lângă lucratul lingurilor se ocupă în prezent şi cu realizarea de vaze, butoiaşe şi alte forme cioplite şi crestate. Deosebiţi sunt şi meşterii populari din zona Târpeşti care s-au remarcat prin realizarea de obiecte de lemn cu crestături mai adânci sau sculpturi naive de personaje din basmele populare.

Printre cunoscuţii creatori populari se numără şi cei din zonele Ceahlău, Grinţieş, Hangu, Borca şi Poiana Teiului care au lucrat de-a lungul timpului piese de mobilier cu decorul tradiţional, executat prin crestături de rozete, dinţi de lup şi frunze de brad. Printre piesele lucrate de aceştia se numără lăzile de zestre, colţare şi blidare, mese şi scaune.

Lemnul a fost folosit cu dibăciei de meşterii populari din Ţinutul Neamţului realizându-se din acesta majoritatea lucrurilor necesare în gospodăria tradiţională.