În România au apărut câteva cărți importante cu subiectul Bisericilor din lemn, dar Transilvania și Maramureșul au fost avantajate în comparație cu alte zone geografice și istorice ale României. „Biserici vechi din Ținutul Neamț” este cartea mult așteptată pentru această parte de țară. (nu ignor cartea despre bisericile de lemn din jud. Bacău sau Vrancea),dar s-a completat o mare lacună. Sinteza realizată de doi (două) cercetători (oare) recunoscuți (e) în domeniul etnologiei și al istoriei artei medievale, cu precădere al icoanei, se alătură remarcabil,contribuțiilor altor specialiști ai domeniului.

Textul conține prezentările a 29 de biserici, ridicate pe parcursul a trei secole. Cea mai veche, din sec. XVI – biserica cu hramul „Schimbarea la Față” , Văleni, Piatra Neamț și biserica „Sf. Arhangheli” – 1683 din Hârțești, Mărgineni. Secolul al XVIII-lea se remarcă prin numărul mare de asemenea monumente, datate între anii 1714 și 1794, iar secolul XIX este ilustrat de 11 biserici.

Tradiția isihastă a ținutului Neamț, a cărei consolidare a fost favorizată geografic de existența masivului Ceahlău, cu toate resursele sale naturale, susține inițiativele de fondare a multor așezăminte religioase. Nu intrăm în detaliile privind edificarea mănăstirilor mari, cu biserici de piatră și zidărie, nici cele privind mici așezări monahale.

Biserici din lemn in judetul Neamt

Prin ce se remarcă această lucrare, care nu este un simplu repertoriu? Prin claritatea  exprimării informațiilor de detaliu, prin abordarea selectivă a formelor de analiză a unui domeniu complex cum este cel al arhitecturii vernaculare, prin menționarea și analiza în conexiune, a tuturor surselor de informare (studii, monografii, scrisori, jurnale de călătorie), cu scopul de a ne facilita înțelegerea adevărului istoric, dar și frumusețea acestor monumente sacre. Se poate învăța din această carte.

Prezentarea detaliilor constructive specifice lemnului se bazează pe o perspectivă cuprinzătoare asupra arhitecturii rurale, nu numai religioase, dar și civilă. Toate componentele construcțiilor sunt analizate în cheie arhitectonică: planimetrie, elvație, compoziție volumetrică, siluetă în peisaj.

Sesizarea detaliilor artistice ale ciopliturii decorative în lemn, care are supremație în arhitectura în lemn a acestui ținut, se armonizează cu decorația pictată și cu decorul policrom al lemnului. Ansambluri parietale de pictură în tempera sau ulei, îmbogățesc interiorul bisericii de lemn nemțene. Principiile esteticii bizantine ilustrate de icoanele pe lemn, cât și sinteza stilurilor în arhitectura iconostasului, în modul în care sunt abordate, ne ajută la înțelegerea unui patrimoniu cultural, rămas până acum necunoscut .Nu în ultimul rând, mobilierul dulgheresc, dar împodobit cu meșteșugite ornamente, țesăturile și broderiile specifice, odoarele, reconstituie semnificativ, atmosferea spațiului liturgic.

Prin meșterii dulgheri și zugravi, identificați cu nume, dar mai ales ca stil, înțelegem fenomenul interculturalității. Aceștia circulau între Moldova, Transilvania și Țara Românească, aveau legături prin formația de ucenicie sau prin comanditari, asigurau transferarea motivelor și temelor iconografice, specifice unui loc sau altul, ilustrând tradiția, dar și etapele procesului de deschidere spre noi orizonturi artistice. Capitole și fraze pot naște multe comentarii interesante, iar circuitul ideilor este captivant. Este o carte inițiatoare în a nutri alte studii.

Închei prin a spune că am un sentiment ciudat, pornind de la principiul că hârtia nu suportă sau nu este suport pentru orice: ori de câte ori încep să mă gândesc la a exprima și transmite ceva, care așternut pe hârtie va deveni o carte sau numai un articol, mă tem ca de intrarea într-o aventură. Sunt sigură că voi avea un timp de căutări, care nu știu încotro mă îndreaptă sau ce mi se dezvăluie dintr-o lume pe care o doresc mai aproape, un timp de îndoieli -în ce măsură te-ai apropiat sensibil și convingător de scop și adevăr ?, dacă ai diminuat prejudecățile de început ?, un timpal confruntărilor cu mine însămi, un timp al întâlnirii cuvintelor potrivite, un timp al bucuriei. Cartea, pe care am încercat mai întâi să o înțeleg și apoi despre care să rostesc câte ceva despre emoția de a o fi întâlnit, simbolizează nu numai o reușită intelectuală, dar și finalul împlinit al unei aventuri.
Ana Bârcă (istoric de artă, etnolog)
AUTORI: ELENA FLORESCU si MARINA SABADOS
FOTOGRAFII: CORNEL MIFTODE
EDITOR: C.M.IMAGO, Piatra Neamț, 2012