Încă de la înfiinṭarea mănăstirilor de maici o deosebită atenţie au acordat, stareţele mănăstirilor, pregătirii profesionale a monahiilor, creându-se mai multe ateliere-şcoală ale căror “produse” erau căutate în întreaga Moldovă pentru calităţile lor artistice cu totul deosebite. Cele mai cunoscute mănăstiri de maici din Ţinutul Neamṭului sunt Mănăstirea Văratic ṣi Mănăstirea Agapia.

La Mănăstirea Văratic, în anul 1940, funcṭionau  următoarele ateliere: broderie bisericească şi legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pe pânză, pictură bisericească şi artă decorativă, o mare parte dintre acestea menţinându-se şi în prezent. Multe călugăriţe au devenit vestite pentru priceperea lor, fiind trimise ca specialiste ṣi în alte aşezăminte monahale sau instituţii de învăţământ din ţară, Mănăstirea Văratic devenind la acea vreme un model de dezvoltare pentru alte mănăstiri de maici din ṭară.

În muzeul mănăstirii se mai păstrează un număr mare de hrisoave autentice, acte de danie şi de întărire, obiecte de cult din metal preţios, icoane vechi, broderii, covoare şi veşminte preoţeşti.

La mănăstirea Agapia s-au dezvoltat de-a lungul timpului mai multe ateliere, dar cel mai cunoscut este atelierul de pictură înfiinṭat de Nicolae Grigorescu. Pictorul după ce a terminat de pictat interioarul bisericii de la Agapia a fondat ṣi o ṣcoală de pictură unde s-au format calugăriṭele care aveau astfel de inclinaṭii.

Atelierul de pictură mai funcṭionează ṣi astăzi însă maicile care pictează au abandonat stilul realist al marelui pictor, îndreptându-se spre pictura bizantină. De asemenea, tot la Agapia se află singurul atelier monahal de tricotaje din Moldova în care se lucrează veste ṣi pulovere călugăresti pentru mănăstirile din întreaga ṭară.

Indeletniciri manastiresti