La Mănăstirea Horaița se poate ajunge cu mașina mergând pe DN 15 C, Piatra Neamț – Târgu Neamț. La Dobreni, cotești pe un drum de asfalt, presemnalizat, și mai parcurgi încă 15 kilometri pe DJ 156A, trecând prin Negrești și Poiana. De la Poiana, drumul străbate o minunată pădure de amestec de foioase și rășinoase.

           De asemenea, se poate ajunge la această mănăstire și din Crăcăoani, de unde mai sunt doar 6 kilometri pe drum comunal nemodernizat. Orice drum vei alege, vei trece printr-o poartă spre mănăstire și vei înainta, cu mașina ori cu pasul, câteva sute de metri pe un drum asfaltat străjuit de brazi la capătul căruia se înalță mănăstirea. Locul este absolut superb, înconjurat din toate părțile de pădure.

Locaşul de cult de la Horaiţa este menţionat în anul 1428,  într-un act emis de Cancelaria lui Alexandru cel Bun și are o istorie interesantă. Cu titlul de informație, amintim că la Mănăstirea Horaiţa şi-a petrecut Carol al II-lea 75 de zile de arest hotărât de regele Ferdinand. Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub Turnul clopotniței construit pe la 1853 care este acoperit cu o turlă de inspirație slavă. Aleile sunt străjuite de straturi cu flori care dau un aer sărbătoresc. În mănăstire se găsesc bine păstrate mai multe obiecte valoroase (icoane, cărți, evanghelii ferecate în argint din secolele XVII-XIX, între care amintim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în secolul al XIX- lea, supranumită şi “Izbăvitoarea de secetă” sau “Maica Domnului de la Horaiţa”, scoasă în fiecare an în procesiune la Schitul Horăicioara, din apropierea mănăstirii, în ziua Izvorului Tămăduirii.

           Biserica din incinta mănăstirii acoperită de opt turle care amintesc de bisericile rusești, este masivă, cu ziduri groase, iar interiorul, pictat de reputatul pictor Mihai Chiuaru, cel mai important pictor de biserici din Moldova, te surprinde prin proporții și prin soluțiile arhitecturale de excepție.

            Pelerinul care dorește să cunoască acest adevărat colț de rai se poate caza în chilii, masa fiind asigurată prin bunăvoința călugărilor mănăstirii.