De-a lungul timpului, costumul popular tradițional nemțean, prin formă, cromatică și ornament a constituit unul dintre cele mai importante moduri de manifestare a culturii populare de pe aceste meleaguri.
Îmbrăcămintea tradițională se încadrează în caracteristicile generale ale portului popular moldovenesc, însă adaugă elemente diverse și originale , specifice ținutului Neamțului. Costumul popular se diferenția după destinație- de lucru sau de sărbătoare- ori după zona din care provenea: muntenii purtau îmbrăcăminte în culori sobre și mai puțin ornamentată, în schimb portul celor de la campie beneficia de o explozie de culori.
Pentru executarea unei ținute, o activitate exclusiv feminină, , materialele din care era confecționată erau produse în casă, iar fiecare femeie își putea exprima latura creativă.

Portul tradițional femeiesc cuprinde broboada pentru cap, camașa cu poale, catrința, brâul și bârneața, bondița, sumanul și opincile.
Broboada țesută din bumbac, cu vrâste sau alesături era purtată de femeile măritate. Fetele se purtau cu capul descoperit, cu părul împletit în codițe, împodobit cu flori. Specifică zonei noastre este casânca, o broboadă cu franjuri pe margini , neagră sau înflorată. În unele sate se poartă barizul, batic înflorat făcut din pânză subțire. Năframa din pânză de in, de bumbac ori de cânepă, tivită pe margini și împodobită cu motive variate, este purtată la sărbători sau la alte evenimente intervenite în viața satului. Cămașa încrețită la gât, are ornamentele dispuse pe piept și pe mâneci, într-una, în două sau chiar în mai multe culori, cu motive geometrice, florale, zoomorfe și chiar antropomorfe,. Poala, cu ornamente doar în partea de jos, are același model cu al cămășii. Peste poale urmează catrința. Împletită din fire de lână, sau de mătase ori din fir auriu și argintiu, dacă este pentru sărbătoare, catrința nu se purta pe tot cuprinsul judetuțui Neamț, locul acesteia fiind luat, în unele sate din comuna Trifești, de peșteman, adică de o fotă din bumbac, sau de o fustă creață, la Târpești și Ion Creangă. Peste mijloc, femeile se încingeau cu bârneața din canava, o țesătură din bumbac, în culori asortate cu cele ale catrinței.

Portul tradițional bărbătesc, mai simplu și mai ușor de realizat, cuprindea pălăria ori căciula, cămașa încinsă cu brâu sau chimir, ițarii țesuți din bumbac sau păr de oaie, bondița, sumanul și opincile.
Broderia cămășii, executată cu motive geometrice, de culoare neagră de obicei, era dispusă pe guler, la umăr, pe piept și pe mâneci. Același model apare la terminația inferioară a cămășii. Pentru zilele de sărbătoare caracteristică era cămașa cu fustă creață sau plisată. Doar tinerii purtau cămăși cu cusături colorate albastru, verde sau chiar mai multe culori. Peste cămașă se purta brâul lat de lână sau chimirul, o cingătoare din piele, prevăzută cu buzunare, ornată cu cusături și ținte din metal. Ițarii lungi, strânși pe picior, încrețiți la gambe, erau din bumbac sau lână neapărat de culoare albă.

Bondița, un cojocel fără mâneci, bogat ornamentat cu motive geometrice și florale, cu o mare bogăție cromatică, bordată cu blăniță de astrahan se poartă atât de bărbați cât și de femei. Diferențierea de formă se face după zonă: cea scurtă era purtată pe valea muntelui și în comuna Pipirig, iar cea lungă, numită și cheptar era întâlnită în satele din comunele Tazlău și Ghindăoani.
Pe timpul iernii, țăranii purtau sumane. Cele pentru sărbătoare, numite sumane cu sărad, în clini sau falduri, aveau șnur de lână împletit și vopsit în negru și o croială deosebită. O altă piesă vestimentară specifică acestei părți a Moldovei, purtată atât de bărbați cât și de femei, este spențerul, un cojocel scurt, cu mâneci, croit din piele, ca și bonda, ornamentat cu motive florale.
Traista este un element complementar portului popular, dar de mare importanță și utilitate, fiind țesută cu decor specific satului din care provenea. În ținutul Neamțului întâlnim traista cadrilată și traista vărgată în culori alb și negru, dar există și traiste cadrilate în nuanțe de galben, roșu, vișiniu, verde, cu baiera țesută în 4 fire de lână, ori cânepă asemeni brâului.
Încălțămintea obișnuită era formată din opinci cu obiele, însă, sub influența industrializării, oamenii își puteau achiziționa de la târg pantofi sau ciubote, pentru femei, ori cizme cu carâmb înalt , pentru bărbați.

În prezent , costumele populare tradiționale mai sunt purtate la biserică, de unii locuitori de la munte, dar în general sunt folosite de membrii formațiilor artistice și de către interpreții de muzică populară. Totuși, în multe case din Neamț se mai găsesc costume populare tradiționale, păstrate în semn de respect pentru munca depusă la confecționarea lor și pentru a aduce aminte de cum era odată.