Situată în inima orașului Roznov și înconjurată de parcul dendrologic, biserica parohială cu hramul „Sf. Nicolae” este o adevărată bijuterie arhitectonică. Ctitorul, colonelul Gheorghe Ruset Roznovanu, renumit om politic al vremii, a hotărât împreună cu familia sa, ridicarea acestei biserici în amintirea fiului său, trecut în neființă la vârsta de 20 de ani.

Orientarea și punctul așezării temeliei bisericii au fost făcute după recomandările date de P.S. Melchisedec Stefănescu, Episcop de Roman, însă lăcașul preia elemente specifice arhitecturii bisericilor rusești, cu pereți de piatră sub forma unei cruci cu brațele egale și turla bulbată, știut fiind faptul ca familia Roznovanu avea legături deosebite cu nobilimea din Rusia .

Catapeteasma, lucrată din bronz aurit cu smalț la Moscova, între anii 1890-1892, a fost donată bisericii în anul 1897, de către Prințesa Alforuzzi, născută Sturza. Icoana Maicii Domnului din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint de către soția ctitorului, Alexandrina Roznovanu. Pictura interioară s-a executat între anii 1913- 1915 iar biserica a fost sfințită în anul 1915, pe data de 14 iulie, așa cum scrie pe placa de marmură din pridvor. Deosebit de expresive sunt scenele Învierii și Nașterii Domnului, Fecioara cu Pruncul, precum și cele două tablouri votive situate de-o parte și de alta a intrării. Intrarea în edificiu are un aspect monumental, fiind precedată de două scări impunătoare. Clopotnița are 10 clopote, 7 mici, unul mare și două egale care interpretează refrenul colonelului Roznovanu, o combinație între linii melodice grecești și rusești.

În anul 2002, parohia  a amenajat  Muzeul “Gheorghe Ruset-Roznovanu” care adăpostește cele mai frumoase obiecte vechi păstrate pînă acum în biserică.

Hramul este sărbătoarea religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al bisericii, Sfântul Nicolae, care a îmbinat toată viața lui smerenia cu dărnicia, i-a adunat cu mic cu mare pe enoriașii parohiei, și nu numai pe ei, pentru a împărtăși bunătatea sufletească.