Este născut la Petricani, judeţul Neamţ, la 16 iulie 1970. Este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă  “Dumitru Stăniloae” a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, secţia Artă Sacră – Pictură bisericească. Se dedică picturii icoanelor de prin anii 1990, şi picturii pe perete (frescă) câţiva ani mai târziu, un drum pe care a păşit şi păşeşte cu credinţă în ceea ce face şi în Dumnezeu. Ciprian Istrate i-a avut mentori pe Michelangelo şi pe fraţii Moroşanu din Suceava cărora le recunoaşte meritele în formarea sa. Începând cu anul 1996 participă la expoziţii naţionale şi internaţionale de grup, îşi organizează expoziţii personale la galeriile din Piatra Neamţ. De-a lungul anilor a obţinut  distincţia “Cuvioasa Parascheva” acordată de Patriarhia României, în anul 1999, şi distincţia “Stephanus Magnus Defensor Fidei Cristiani”, acordată la Iaşi în anul 2007. Tot în anul 2007, la Bienala “Lascăr Vorel” , a primit Premiul special.

În lucrările sale, Ciprian Istrate este, sau ar trebui să fie, tributar  canoanelor iconografiei bizantine pe care o recunoaştem de altfel în picturile murale ale bisericilor medievale din Moldova. Arta sa, care ne priveşte din fresce şi din icoane, valorifică rigoarea simbolurilor, potenţialul său imaginar, prezentându-ne un dialog al eternităţii cu modernitatea, al cărei fiu este. În acest sens, artistul experimentează un dialog deschis cu celelalte culte, aşa cum se poate observa în lucrările sale. Unele dintre ele sunt fresce, bucăţi desprinse de pe peretele bisericii şi înrămate, care incită şi provoacă reacţii pro şi contra, aşa cum s-a întâmplat, de pildă, la “Expoziţia internaţională de la Veneţia d’Arte Contemporanea Omaggio a Ştefan Luchian”, organizată în omagiul lui Ştefan Luchian.

Pentru Ciprian Istrate  fiinţele de pe Pământ sunt egale în faţa lui Dumnezeu, prin urmare, Divinitatea este peste tot, chiar și într-un vas cu flori ori într-un peisaj, doar reprezentarea e diferită. Odată ce ai stabilit legătura cu Ea a și te-ai abandonat cu totul Ei, poţi picta şi transmite idei, intrând în dialog cu semenii. Dacă nu eşti convins de ceea ce faci, lucrarea ta este lipsită de substanţă, n-are viaţă, nu spune nimic.

Aşteptăm cu interes o nouă expoziţie personală în care să ne surprindă cu lucrările în care-şi pune sufletul şi credinţa în linii şi culori cum numai el ştie s-o facă.