Localitatea Grinţieş se află în nord-vestul județului Neamț, la 80 km de Piatra Neamț și 56 km de Târgu Neamț. Calea de acces spre Grințieș este DJ155F, care se ramifică din DN15 și face legătura cu stațiunea Durău.

Satul Grințieșul Mare este menționat pentru prima dată în anul 1794 în „Pomelnicul bisericii din Grințieș, având forma unui triptic scris și pictat pe lemn de paltin, păstrat în altar. Toponimul Grințieș se datorează, cuvântului german Die Grentze, care însemna graniță, în locul acesta fiind instituite pichete de grăniceri și vamă, deoarece, până aici se întindea Imperiul Habsburgic.

Biserica a fost construită de românii transilvăneni prin anii 1792-1794, care au trecut Carpații pentru a se refugia de politica religioasă și națională a Imperiului. Construcţia bisericii este din bârne de brad şi are plan cruciform. Arhitectura păstrează încăperile caracteristice ale bisericilor ortodoxeː pridvor, pronaos, naos și altar. Plafonul are o calotă sferică din opt laturi. În partea sudică este amplasat pridvorul, deasupra acestuia aflându-se clopotnița. Atât la exterior, cât și la interior, biserica este căptușită cu scânduri de brad. Stranele sunt sculptate din lemn de paltin. Catapeteasma păstrează icoanele originale, în special icoanele împărătești, icoana Mîntuitorului, icoana Maicii Domnului, icoana hramului Duminica tuturor Sfinților şi icoana Sfântului Ierarh Nicolae.

Icoanele ușilor diaconești sunt din anul 1835. Pictura originală a iconostasului și a icoanelor mari este executată în ulei, pe lemn, păstrîndu-se în condiții bune. Dintre cărțile de cult care s-au păstrat amintim Cazania, tipărită la Râmnic în anul 1781, Liturghierul, din  anul 1794, Evanghelistarul, din anul 1826, şi un alt Liturghier, din anul 1860.

Biserica de lemn din Grinţieş este monument de arhitectură şi se găsește pe lista monumentelor istorice.