A venit primăvara iar munţii din jurul oraşului (Bâtca Doamnei, Cernegura, Pietricica, Cozla, Cârlomanul),  ne-aştern la picioare cărările până-n creştetul lor, invitându-ne parcă să le respirăm aerul curat din pădurile şi poienile lor. În orice anotimp peisajele sunt  memorabile. Ne-am propus să facem o drumeţie la Trei Coline (cca 660m), Trei Căldări (cca 680m), şi apoi, la Schitul Draga, urcând pe Muntele Cozla din Piatra Neamţ. Traseul începe pe strada Ştefan cel Mare, Grădina Zoo, Colibele Haiducilor, Terasa Gospodinelor, până la prima poiană, locul serbărilor câmpeneşti de altădată. Dacă vreţi, la primul rond puteţi admira panorama oraşului cuprinsă între Bâtca Doamnei până spre Săvineşti. O sută de metri mai sus, pe partea dreaptă, avem vederea spre Muntele Pietricica şi cartierul de locuinţe de la poalele ei. Trecem de poiană şi urcăm, la alegere, după cum ne ţin puterile, cărarea pieptiş, sau drumul recent construit pentru maşini, spre Pârtia de schi şi Telegondolă. Drumul, tăiat în carnea muntelui, şerpuind între ramblee şi deblee, scoate la iveală felurite desene telurice în straturi, felii de timp din erele pământului (cu câteva milioane de ani în urmă aici era stăpână Marea Paratethis). Locul Fosilier Cozla face parte din aşa numitul Acvariu de Piatră şi este declarat rezervaţie naturală. Prin urmare, pescuitul este interzis! Ajungem, nu peste multă vreme de urcuş lejer, la Trei Coline. Putem face un popas pe iarba verde să admirăm împrejurimile. Priveliştea spre Ceahlău, ce-ţi umple sufletul când e senin, nu trebuie ratată. Ne continuăm drumeţia pe cărarea de pe creasta muntelui care coboară şi urcă domol către Trei Căldări acompaniaţi de ciripitul păsărelelor, glasul pădurii de fag. Să tot fie de mers un kilometru şi mai bine prin pădure, atenţi pe unde călcăm, fiindcă noi am văzut, chiar pe cărare, o şerpoaică cu puişori pe care-i învăţa să stea fix ca nişte crenguţe. Altă dată am văzut veveriţe şi arici. Până să ajungem la Căldări, cărarea trece printr-o zonă defrişată pentru stâlpii de înaltă tensiune, de unde putem avea panorame de ambele părţi ale muntelui. Înainte să ajungem la Trei Căldări, cărarea urcă vreo sută de metri, de parcă am sui către un castel construit pe o înălţime ca să nu poată fi cucerit uşor. Impresia ne este întărită şi de pietrele mari care ne stau în cale şi de cele care-s prăvălite prin râpile din apropierea obiectivului. După ce ne pozăm urcându-ne-n spinarea celor Trei Căldări, (fotografiată dintr-un anume unghi, formaţiunea arată ca un craniu uriaş în care se disting în mod evident fruntea, trei ochi şi nasul coborând în pământul pe care este aşezat din vremuri imemoriale), putem să facem popas prin preajmă pentru un sandviş, apoi să ne întoarcem pe unde am venit ori ne continuăm drumul către Schitul Draga. Aici ne amintim că într-o zi de 10 mai în anul 1764 (după unii 1769), pe locul schitului, pe munte, era ridicată o bisericuţă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ne închinăm şi coborâm drumul către cartierul Dărmăneşti cu mulţumirea pe care o avem în suflet c-am strâns în preumblarea noastră atâtea minunăţii!