Traseul turistic pe care vi-l propunem începe din Bicazul Ardelean, până în satul Telec, cam 4,5km pe drum asfaltat.  La o margine de drum vom afla o biserică de lemn cu hramul Sfântul Dumitru, cu picturi interioare originale, care îşi poartă pălăria de pe la anul 1692 şi pe care o putem vizita. Ajunşi în Telec putem vizita şi biserica de lemn care are hramul Înălţarea Sfintei Cruci, construită în anul 1880. Ambele biserici sunt monumente istorice. Din Telec, de la confluenţa pârâului Bistra cu pârâul Jidanului, mergem pe drumul comunal care leagă satul Telec de comuna Ceahlău de-a lungul Văii Bistra, peste Curmătura La Scaune, coborând pe valea Pârâului lui Martin. După ce  parcurgem aproximativ 5 km vom ajunge într-o poiană mică aflată la confluenţa pârâurilor Bistra Mare cu Bistra Mică, la altitudinea de 804 m. În preajmă, în Poiana Stănile, este schitul Sfântul Antonie, cu posibilităţi de cazare şi campare. Dispune de sursă de apă potabilă. Din dreptul schitului porneşte un drum forestier pe Valea Bistra Mică şi, după ce trecem de ultimele case, intrăm printre brazii falnici într-o pădure de amestec (preponderent brad și fag). Traseul marcat cu bandă albastră urcă domol traversând peisaje de o rară frumuseţe pe valea Bistrei Mari, şi, în curând ajungem la lumină, acolo unde se-ntâlnesc cele două Bistre unindu-şi undele zbuciumate. Vom străbate cărarea care, la un moment dat, se intersectează din nou cu drumul comunal şi de aici urcă pantele versantului drept al Piciorului cu Strungile. După aproximativ jumătate de oră de mers ajungem în poiana de la Curmătura La Scaune,  unde a fost descoperit un sit arheologic. Aici este amplasat un stâlp de orientare. Urmând marcajul, vom ajunge cam într-o oră la Curmătura Stănilelor, unde vom afla indicatorul care ne arată drumul spre stânga către Cabana Dochia. Din Curmătură putem admira faţa de sud-vest a masivului Ceahlău, peste care tronează muchia Ocolaşului Mare, splendida panoramă cu jgheaburi, cu pereţii abrupţi care au un brâu de conifere, până la Turnul lui Budu şi, mai jos un pic se văd Poienile Stănilelor. Cu mult noroc am putea vedea capre negre căţărate pe stânci, sau chiar râşi pe crengile copacilor. Cărarea şerpuieşte prin pădure, trecem peste Curmătura La Scaune. Poteca marcată cu bandă albastră şi punct roşu traversează o poiană şi urcă abrupt pantele Piciorului Stănilelor. Trecem prin tufărişuri de jnepeni,de afine şi merişoare şi ajungem la Jgheabul lui Vodă. Atenţi la năpârci, care nu atacă omul dacă nu sunt atinse, sau dacă nu se simt ameninţate. Ne îndreptăm spre platoul Piciorul Şchiop. Serpentinele se scurtează  până la o răscruce de trasee marcate unul cu cruce roşie, spre Duruitoarea, altul cu bandă albastră care este cărarea noastră spre Dochia. Deja observăm că vegetaţia este de natură alpină, că se vede vârful Toaca, sau că de unde ne aflăm se văd înălţimile munţilor Călimani. Nu mai avem mult. Trecem printre stânci cu forme ciudate, privelişti frumoase, apariţii de neuitat, ne iese-n cale schitul Schimbarea la Faţă, şi, după  2-300 de metri ajungem la Cabana Dochia, unde vom face un binemeritat popas. E un traseu lung de aproape 19 km din central comunei Bicazu Ardelean, dar mai uşor decât toate traseele, fiindcă mare parte din el se poate face şi cu o maşină 4×4!