Vă propunem să faceţi un pelerinaj la un sfârşit însorit de săptămână la câteva mănăstiri, monumente istorice aflate în dreapta și stânga drumului DN15 Piatra Neamţ-Bicaz. Să plecăm din Piatra Neamţ spre Mănăstirea Bistriţa (7-8 km), una dintre cele mai vechi şi mai importante aşezăminte monahale din Moldova cu trei ctitori, mari voievozi: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare și Petru Rareş.

Aşezată între dealuri cu păduri în amestec şi cu livezi de meri, nuci, şi cireşi, mănăstirea ne întâmpină cu zidurile ei vechi în mijlocul cărora este înălțată de câteva sute de ani frumoasa biserică din piatră construită de Domnitorul Alexandru cel Bun, întâiul ctitor al mănăstirii. La intrarea în mănăstire vedem clopotul dăruit mănăstirii de Ştefen cel Mare, a cărui greutate este de 800 kg. Păşind în interiorul bisericii, care are hramul Adormirea Maicii Domnului, aflăm mormântul Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), fiul  Domnitorului Roman Muşat I, mormântul Doamnei Ana, cea de- doua soţie a sa, mormântul lui Alexandrel, fiul cel mare al lui Ştefan şi a surorii sale, domniţa Ana. Tot aici este înmormântată Doamna Maria, soţia Domnitorului Ştefan Lăcustă, fiul lui Alexandrel. La Mănăstirea Bistriţa vom întâlni mulţi pelerini care sunt veniţi din toate părţile ţării pentru a vizita străvechiul lăcaș, nepreţuit monument istoric şi pentru a se închina la Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, dăruită de împăratul Bizanţului, Manuel Paleologu, în anul 1407, şi la Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe. În Muzeul mănăstirii se păstrează un mare numar de icoane vechi, cărţi religioase, vestitul Pomelnic de la Bistriţa, sculpturi şi fresce, monezi (secolele XVI-XVIII). După toate aceste momente de spiritualitate creştinească, pornim către Mănăstirea Bisericani aflată la nici 10 km de  Bistriţa.
Urcăm drumul asfaltat care şerpuieşte cam 5 km pe muntele Pietrosu. Mănăstirea Bisericani este construită, la o altitudine de 650 de metri. Primul schit de lemn s-a ridicat aici în vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Apoi Cuviosul Iosif a construit o biserică din lemn. Însă ctitorii mănăstirii sunt consideraţi domnitorii Ştefan cel Mare, Stefăniţă Vodă, Petru Rareş şi Alexandru Lăpuşneanu. Prima biserică de zid este a lui Ştefăniţă Vodă (1517-1527). Biserica mănăstirii, a cărui hram se sărbătorește la Buna Vestire, are amprenta modificărilor efectuate în vremea domnitorului Petru Rareş (1527-1538, 1541-1546). Între anii 1626-1631 biserica s-a înconjurat de ziduri groase cu turnuri de apărare. Actualmente figurează pe lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ. Prin anul 1885, aici a funcţionat un penitenciar, apoi din anul 1905, complexul mănăstiresc a fost transformat în sanatoriu, dar  numele şi faima acestei vetre de credinţă a trăit în schit, ca o nestinsă flacără. Mai jos cu 500 de metri, în preajma vechiului palat pentru stăreţie, împrejmuit cu zid înalt de 5 metri, au început încă din anul 1990, să se construiască biserica cu acelaşi hram păstrat de 500 de ani încoace şi clădirile noi  ale mănăstirii. Iată de ce, sinodul din anul 1991, ridică schitul la rang de mănăstire independentă. În pelerinajul nostru, înainte de a ne îndrepta către Mănăstirea Pângăraţi, până la care avem de străbătut cam 10 km, nu uităm să trecem şi pe la Peştera Sfântului Chiriac.
La Pângăraţi, în anul 1460, Cuviosul Simeon a ridicat prima biserică din lemn, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, dar  care a fost incendiată de turci, în anul 1476. Domnul Moldovei, Alexandru Lapusneanu (1552-1561 1564-1568), zideşte pe la anul 1560, în locul bisericii din lemn, biserica din piatră, pe care o admirăm acum. În biserică se păstrează icoane de o mare frumuseţe, ilustrând faima iconarilor de la Pângăraţi şi a marii şcoli iconografice care a funcţionat aici. Încărcătura spirituală pe care o putem experimenta aici este sporită, probabil și de panorama extraordinară pe care o oferă împrejurimile.Ne pregătim să continuăm pelerinajul spre Valea Tarcăului. Din locul în care ne aflăm, Mănăstirea Pângăraţi, până acolo sunt aproximativ 26 km.
Mănăstirea Sihastria Tărcăului, amintită într-un document din anul 1832, este aşezată  pe Valea Tarcăului, între satele Brateş şi Ardeluţa, în inima muntelui Goşman. Ajunşi în Tarcău facem stânga prin faţa Ocolului silvic, spre Ardeluţa. Drumul este asfaltat. Biserica mănăstirii s-a sfinţit în anul 1833, cu hramul Duminica Tuturor Sfintilor, care se prăznuieşte în prima duminică după Pogorârea Duhului Sfânt. Turnul clopotniţă datează din anul 1868. De atunci, Sihăstria Tarcăului a fost schit, mănăstire şi iar schit. Din anul 1991, schitul din Sihastria Tarcăului are statut de mănăstire şi este monument istoric. Cu liniște și pace în suflet, aici se termină pelerinajul nostru care, nu vă va lua din timpul dumneavoastră decât o singură zi.