În locul unde credinţa se întrevede cu bunătatea, iar sfinţenia se reuneşte cu dăruirea, sălăşluieşte Dumnezeu printre oameni. Aici, timpul trece mai greu dar trece curăţându-ţi sufletul de greutăţile cotidiene şi aici parcă poţi într-adevăr auzi chemarea străveche către virtuţi mult preţuite. Acest loc este vechea Mănăstire Agapia, ce stă neclintită ca un vultur care îşi apără semeţ teritoriul lăsat de străbuni. Când sufletul e nevoiaş şi are nevoie de îndrumare, când vremurile sunt tulburi şi e nevoie de limpezime şi luciditate, poţi veni aici. Mereu poarta e deschisă.

Aici, la Mănăstirea Agapia, obştea călugărească trăieşte şi se gospodăreşte singură, iar virtuţile între vieţuitoarele locaşului sunt dintre cele mai alese. Zona care o înconjoară, cât şi mănăstirea, a preluat numele de Agapia de la călugărul Agapie, care în secolul al XIV-lea a construit în această zonă a Neamţului, o bisericuţă de lemn.

Proiectată de către arhitectul Ionasc Ctisi, biserica din incinta Mănăstirii Agapia a fost construită din piatră şi cărămidă, după un plan treflat, cu turla pe naos, între 16 octombrie 1642 şi 3 septembrie 1644, în timpul domnitorului Vasile Lupu şi pe cheltuiala Hatmanului Gavriil şi a soţiei sale Liliana. Între anii 1644 – 1647 s-au construit chiliile ce formează incinta mănăstirii, iar la răsărit clopotniţa, construcţie masivă din piatră de granit.

Veritabilă bijuterie arhitecturală care îmbină caracteristici ale stilului bizantin cu stilul neoclasic şi cu arta românească, mănăstirea a fost pictată de către Nicolae Grigorescu în anul 1858. Pictura Mănăstirii Agapia are o deosebită valoare artistică deoarece este dominată de un suflu puternic realist, de autenticitate, de viaţă. Capodopera lui Grigorescu este reprezentată de trei tablouri şi anume: portretul Sfântului Gheorghe de pe uşa altarului, Intrarea în Ierusalim şi Maica Domnului cu Isus în braţe. Iisus Pantocrator este pictat în cupola boltei naosului, tronând pe un curcubeu, care pune în evidenţă tricolorul românesc. Tablourile Apostolilor Petru, Andrei, Pavel şi Ioan, de pe cilindrul bolţii, între patru ferestre au la bază o manieră picturală cu pasta uleioasă îngroşată şi linii sigure.

La sfânta Mănăstire Agapia, gasim o impresionantă colecţie muzeală de artă medievală şi religioasă dar şi o bibliotecă care cuprinde cărţi şi manuscrise vechi, iar casa memorială Alexandru Vlahuţă se află în spatele mănăstirii şi poate fi vizitată oricând. Satul mănăstiresc este deosebit de pitoresc în orice anotimp. Vara, casele sunt pline cu flori multicolore iar iarna, uliţele Agapiei sunt pline de zăpadă, dând o notă arhaică asupra locului.

Poze de la Manastirea Agapia

Click aici pentru a vedea toate albumele