Biserica „Sf. Gheorghe” din Roman, locaș al cărui istorie mai îndelungată și mai puțin simplă decât se credea (rezultată din multitudinea de izvoare istorice, uneori având caracter contradictoriu) este legată de orașul-cetate Roman, care a fost pentru o anumită perioadă (din sec. XV până în sec. XIX) cel mai important centru militar, ecleziastic și economic al Țării de Jos a Moldovei. Ea este situată în partea de jos a orașului, de la sud de Ulița lui Borș, parte cunoscută mai întâi ca Sat al Poslușnicilor (slujitori ai episcopiei scutiți de taxe către administrația locală) apoi ca Mahalaua Popăuți (de la numele comun popa sau de la cel propriu Popa?), astăzi strada Soldat Porojan.

Fără a avea dimensiuni foarte mari, prin formele sale zvelte și armonioase, Biserica “Sf. Gheorghe” din Roman crează impresia de monumentalitate. Corpul acesteia are un volum impresionant și este compus simetric, în stil neoclasic rusesc, are o formă de navă, cu patru turle zvelte, planurile arhitecturale fiind aduse de la Odessa de ctitorul Grigore Done, originar din Ținutul Hotinului.

Cele patru turle monumentale sunt dispuse pe părți ca la modelele de biserici greco-catolice. Ele au un caracter de unicitate întrucât rezolvă cu ingeniozitate problema monotoniei volumelor prin faptul că deși nu sunt egale (două mai înalte și două mai scurte) și deși sunt suple și impozante, crează totuși impresia unei clădiri unitare, neremarcându-se în mod special în compoziție ca și întreg.

Fațadele laterale sunt decorate sobru, plinul predominând asupra spațiilor goale, și au nouă ferestre distribuite de asemenea simetric, de forma îngustă și înaltă, accentuând astfel silueta bisericii. Deasupra ferestrelor, atât la nord cât și la sud (pereții laterali longitudinali) se află un rând de ferestre false care simulează existența unor ferestre zidite, contribuind de asemenea la crearea impresiei de monumentalitate și zveltețe greu de egalat.

Pictura bisericii este lucrată în ulei, în stilul Renașterii și degajează o stare de calm datorită caracteristicilor de compoziție, a faptului că este compusă aerat, în scene ce se desfașoară pe suprafețe mari, cu contururi clare. De remarcat că nici un personaj pictat nu are picioarele goale, vestmintele le acoperă tot trupul iar fețele sfinților sunt deschise, mari, senine.

Biserica deține de asemenea numeroase obiecte valoroase de cult, obiecte din aur, vestminte unicat țesute în fir de aur și are un subsol la care se va amenaja osuarul.