Fauna Ceahlăului este şi ea remarcabilă prin bogăţie şi varietate. Cele 1286 de specii, dintre care 186 sunt specii de vertebrate, întregesc armonios aspectul de „rai pământesc” al acestui mirific şi binecuvântat meleag, consolidează – organic şi spectaculos – măreţia biogeografică a masivului.

În diferitele etaje de vegetaţie ale masivului, atât fauna nevertebratelor (mai ales  insecte), cât şi cea a vertebratelor (de la broaşte, până la mamifere) sunt reprezentate printr-o mare varietate de elemente răspândite de jos, din pădurea mixtă, până sus, în pajiştea alpină, în densităţi şi asociaţii diferite. De asemenea, prin diversitatea elementelor floristice şi vegetale care compun pădurea mixtă, precum şi prin existenta unor biotopi caracteristici – dumbrăvi, poieni, liziere cu arboret şi desişuri – sunt create condiţii dintre cele mai favorabile prezenţei a numeroase şi variate specii de păsări care pot cuibări aici.

Nevertebratele sunt bogat şi divers prezente în diferitele ecosisteme ale masivului, dar – din cele circa 1100 de specii ce aparţin claselor de viermi, moluşte, crustacee, miriapode, arahnide şi insecte – peste 1000 de specii sunt reprezentate de insecte. Aşadar, acestea alcătuiesc covârşitoarea majoritate a acestei lumi de minuscule necuvântătoare, care, din păcate, sunt mult prea puţin cunoscute oamenilor. Celor pasionaţi totuşi de această fascinantă formă de viaţă, le putem preciza că, în Ceahlău, microuniversul insectelor este populat de interesante – şi uneori chiar deosebit de utile – categorii, fiecare cu obiceiurile sau „tabieturile” ei.

Familiarizându-vă succint şi cu aceste vieţuitoare, despre care e bine să înţelegem că nu fac parte doar din „decorul” mai mult sau mai puţin vizibil al masivului, ci mai ales din ecosistemele sale, să le abordăm tot după gradul de reprezentativitate, deci după ponderea speciilor ce se regăsesc aici. Cele mai multe nevertebrate sunt prădătoare, categorie reprezentată de 231 specii de coleoptere (insecte cu două rânduri de aripi, cele superioare fiind întărite cu chitină), o specie de himenoptere (furnica roşie de pădure) şi 30 de specii de diptere (aşadar, insecte cu două aripi şi – atenţie – aparat bucal adaptat la supt şi înţepat!). Urmează nevertebratele acvatice, cu care avem deci mai puţine şanse de întâlnire şi care – o spunem mai ales cunoscătorilor – sunt prezente cu 115 specii de plecoptere, efemeroptere, trihoptere, diptere chironomide şi acarieni acvatici. Mult mai plăcut şi mai frecvent expuse vederii noastre sunt, desigur, fitofagele, cu cele 94 specii de fluturi şi 60 specii de himenoptere, precum şi 52 specii de lăcuste şi cosaşi, iar enumerarea noastră se încheie cu păguboasa categorie a consumatoarelor de scoarţă şi lemn, din care „lucrează tăcut” 50 specii de coleoptere cerambicide, trombari şi cari de scoarţă.

Vertebratele sunt evident favorizate de multitudinea biotopurilor existente în masiv, astfel că, structural, cele 186 de specii care vieţuiesc aici sunt reprezentate de: 17 specii de peşti, 10 specii de amfibieni, 8 specii de reptile, 121 specii de pasări şi 30 specii de mamifere.

Prezenţa peştilor este favorizată mai ales de prezenţa pâraielor Izvorul Alb şi Schitu, în ale căror ape se găsesc cel mai adesea: zglăvoaca răsăriteană, porcuşorul, moioaga, boişteanul, grindelul (ascuns pe sub pietre), cleanul (în zonele cu scurgere mai lentă) şi… delicioşii păstrăvi. Uneori, turiştii cunoscători şi în tainele pescuitului vor observa însă, în apele pâraielor ce se varsă în Lacul Izvoru Muntelui, şi prezenţa unor peşti migratori dinspre lac, precum: obletele, beldiţa şi păstrăvul curcubeu.

Despre amfibieni şi reptile, mai întâi trebuie să vă informăm (sau doar să vă reamintim) că, pe teritoriul României, toate speciile acestora sunt protejate, fiind incluse în anexa 3 a Legii nr. 13 din 11 martie 1993 (Convenţia de la Berna). E bine să ştiţi şi că, dintre cele vreo 40 de specii de batracieni şi reptile cunoscute în fauna ţării, aproape o treime o întâlniţi şi în Ceahlău. Astfel, dintre amfibieni veţi putea regăsi: broasca cafenie (Rana temporaria), broasca roşie de munte (Rana temporaria), izvoraşul cu burtă galbenă (Bombina variegata), salamandra (Salamandra salamandra), tritonul cu creastă (Triturus montandoni) şi tritonul de munte (Triturus alpestris), iar dintre reptile mai ales şopârlele (Lacerta viridis şi Lacerta agilis), dar şi năpârca (Anguis fragilis), şarpele de alun (Coronella austriaca), iar uneori chiar şi vipera (Vipera berus), cea mai periculoasă reptilă de la noi.

Păsările din Ceahlău constituie una dintre cele mai mari diversităţi avifaunistice existente în zona montană a României. Lumea lor se poate bucura din plin de rezervele naturale de hrană existente în acest masiv şi reprezintă elementul faunistic cel mai interesant, care dă colorit, sunet şi varietate întregului habitat din Parcul Natural.

Diversitatea elementelor floristice şi vegetale care compun pădurea mixtă, precum şi existenţa unor biotopuri caracteristice – dumbrăvi, poieni, liziere cu arboret şi desişuri – asigură condiţii dintre cele mai favorabile prezenţei în Ceahlău a numeroase şi variate specii de păsări ce pot cuibări aici. Şi astfel, se regăsesc convieţuind într-o alternanţă dinamică, potrivit anotimpurilor, o varietate de specii de păsări cu origini geografice îndeajuns de depărtate, de la elemente europene (estice, centrale şi nordice) până la cele asiatice (siberiene, mongolice şi tibetane). Pentru a vă satisface curiozitatea, vă vom prezenta – potrivit felului lor de a se hrăni – şi categoriile de păsări des întâlnite în acest masiv…

Există astfel o categorie de păsări „vegetariene”, care se hrănesc cu seminţe şi fructe, iar din rândul lor fac parte şi cinteza, câneparul, codroşul, măcăleandrul, mugurarul, sturzul cântător, după cum există şi „pseudo-carnivore”, care se hrănesc cu insecte: capîntortură, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea pestriţă mare, cojoaica de pădure. Fireşte, cu adevărat „carnivore” sunt păsările răpitoare, iar după timpul de acţiune sunt cele de zi, precum sfrânciocul, şorecarul, vânturelul roşu, corbul (care este necrofag şi fie se mulţumeşte cu leşuri, fie fură prada altor răpitoare) şi cele de noapte: cucuveaua, huhurezul, minuniţa şi altele.

Fireşte, iubitorilor muntelui şi ai întregului său ecosistem trebuie să le amintim şi păsările din Ceahlău care sunt rare sau ameninţate cu dispariţia şi – din acest motiv – protejate prin lege: acvila de munte, brumăriţa de munte, bufniţa, caprimulgul, ciocârlia de pădure, cocoşul de munte, ciocănitoare cu spatele alb, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoarele de munte, fâsa alpină, fluturaşul de stâncă, gaia roşie, porumbelul gulerat, muscari, sfrâncioci.

Mamiferele întregesc tabloul faunistic al masivului şi, deşi sunt relativ puţine ca specii (doar 45, predominante fiind rozătoarele), unele dintre acestea – inclusiv cele valoroase sub aspect cinegetic (capra neagră, căprioara, cerbul, ursul, mistreţul) – au efective destul de numeroase. Cât priveşte posibilităţile de a le zări, să precizăm că, în afara celor câteva specii indiferente faţă de  altitudine, relief şi biotop, cum sunt lupul, vulpea şi iepurele, celelalte specii prezente în acest masiv sunt cantonate în biotopuri caracteristice modului lor de viaţă. Bine reprezentată, dar şi puţin cunoscută este fauna de mamifere mici, din rândul cărora în Ceahlău se găsesc: ariciul, cârtiţa, chiţcanul, liliacul, pârşul, şoarecele de pădure, veveriţa; dintre felide, aici trăiesc pisica sălbatică şi râsul, iar dintre mustelide – bursucul, dihorul, helgea şi nevăstuica.

Fireşte, scăderea treptată, de-a lungul timpului, a efectivelor unor păsări şi mamifere a condus şi în aceste domenii la protejarea foarte strictă a unor elementele faunistice. Astfel, au fost declarate monumente ale naturii lostriţa, acvila de munte, bufniţa, cocoşul de munte, fluturaşul de stâncă, capra neagră, cerbul, râsul, după cum sunt şi animale care trebuie ocrotite pentru rolul lor important în menţinerea echilibrului în natură. Din categoria animale ocrotite fac parte păsările răpitoare de zi şi de noapte, dintre care unele sunt foarte rare: ciuvica, corbul (un harnic sanitar al pădurilor) şi minuniţa, păsările cântătoare (mari consumatoare de insecte), precum şi – dintre mamifere – ariciul, cârtiţa, chiţcanul, liliecii, care de asemenea sunt mari consumatoare de insecte.

Galerie foto: