Obiceiuri

Obiceiul este o deprindere însuşită de-a lungul timpului de o comunitate stabilă şi transmisă din generaţie în generaţie. În condiţiile vieţii tradiţionale, obiceiurile erau strict respectate, asigurând buna rânduială a lucrurilor din cadrul obştei. Păstrarea şi puterea obiceiurilor s-a datorat valorii lor, probată în timp şi acceptată de toată colectivitatea umană, fiind adeseori legate de credinţă. Fiecare sat îşi avea obiceiurile şi normele proprii de viaţă şi de muncă, dintre care unele au dispărut, altele s-au păstrat până azi şi, în fine, altele au fost create mai recent.

Obiceiurile la sărbătorile de iarnă formează cel mai lung, mai bogat şi mai vesel ciclu de manifestări folclorice. Ele reprezintă arhiva vie a spiritualităţii poporului, mai bine păstrată în Moldova şi cu precădere în satele judeţului Neamţ.

Obiceiurile de iarnă de pe aceste meleaguri formează un repertoriu foarte bogat, variat şi bine păstrat: la sărbătoarea Crăciunului: colindatul în grupuri de copii sau tineri, cîntecele cu steaua şi teatrul cu teme religioase; la Anul Nou: uratul cu pluguşorul, buhaiul, tălăngile şi chiar cu plugul tras de boi – în ajun, şi uratul cu sorcova – a doua zi, şi, cele mai spectaculoase, jocurile cu măşti (capra, cebul, ursul, alaiul…), dansul căiuţilor şi teatrul haiducesc (bandele Jianul şi Bujorul). La aceste frumoase şi vesele obiceiuri participă toată colectivitatea, impresionând prin mesajul tematic, costumaţie, recuzită şi muzică.

Galerie foto: