Evocarea profesorului Constantin Borș

la Biblioteca Județeană

Comunicat de presă

Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț organizează evocarea ilustrului profesor Constantin Borș (1912-1998), la două decenii de la trecerea în eternitate, miercuri, 31 ianuarie 2018, de la ora 17, în Sala Info-Club. Evocarea unuia dintre cei mai celebri profesori ai ținutului are loc în cadrul proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“, a cărui primă ediție a reunit, joi, 16 noiembrie 2017, sub genericul „Platforma Industrială Săvinești-Roznov“, numeroase personalități ale vieții economice și culturale care au marcat destinul de astăzi al municipiului Piatra Neamț și al întregului județ.

Constantin Borș

„Faptul că unii dintre foștii elevi ai unui profesor – de matematică sau nu – își amintesc cu un respect anume de profesorul lor, nu poate fi, cred, un «secret» al profesorului. Ci un ideal pe care fiecare dascăl se străduiește – uneori zadarnic – o viață întreagă să-l împlinească“. (Constantin Borș)

Matematician, publicist și poet, Constantin D. Borș a fost unul din cei mai iubiți profesori pe care i-a avut școala nemțeană de matematică.

Ilustru Profesor și Om, Constantin D. Borș, s-a născut la 13 mai 1912, în familia inginerului silvic Dimitrie Borș, fiind prâslea familiei.

În decembrie 1969, la inițiativa sa, s-au sărbătorit 20 de ani de la înființarea filialei din Piatra-Neamț a Societății de Științe matematice din RSR, care s-a remarcat printr-o activitate fructuoasă. Eforturile erau concentrate pe două idei: calificarea profesională și modernizarea predării. Activitatea practică a filialei era îndrumată de academicianul prof. Grigore C. Moisil și de prof. dr. docent A. Haimovici. Cu un an înainte, a avut loc la Piatra-Neamț (15-16 iulie 1968), „Consfătuirea pe țară a matematicienilor“, lecțiile practice cu preșcolarii entuziasmându-i pe cei 70 de profesori participanți. Manifestarea a avut parte de aprecieri extrem de favorabile din partea lui Gr.C. Moisil: „Piatra-Neamț joacă un rol important în modernizarea predării matematicii“.

În anul 2012, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea profesorului emerit pietrean (cetățean de onoare al municipiului Piatra-Neamț din1995), în prezența fiului său, Dan-Mircea Borș, s-a inaugurat la Colegiul Național „Calistrat Hogaș“ cabinetul de matematică Constantin Borș și s-a desfășurat un simpozion dedicat vieții și activității inegalabilului profesor.

„Era un om mic de statură, cu privire ușor crucișă, cu o gură frumoasă, vorbea abia auzit, era inteligent, uneori biciuitor, totuși timid până la exasperare. În ciuda timidității, a fost un pedagog excepțional. Nu l-am avut profesor la clasă, dar a venit o dată să suplinească pe cineva și i-am putut desluși metoda. A scos un băiat la tablă și i-a dat un exercițiu aparent obișnuit. Elementul necunoscut s-a ivit pe parcurs, stârnind surprinderea elevului, ca, de altfel, a clasei întregi: – Dar noi n-am mai făcut așa ceva! – Și nici nu vrei să faci? l-a întrebat ironic Borș. – Ba da! Cu ajutorul unui mic impuls, obstacolul a fost depășit și exercițiul rezolvat. «Se cheamă ecuație exponențială», a comentat laconic profesorul. Noțiunea inedită, tema lecției, nu fusese deci anunțată la început, cum procedau ceilalți dascăli, ci definită abia la urmă, după ce exemplul practic îi fixase deja conținutul. De reținut că profesorul Borș nu se așezase la catedră, ci rămăsese tot timpul în picioare, aproape nemișcat, în apropierea ușii. Nici o altă lecție de matematică nu mi-a rămas mai vie în memorie decât cea despre ecuația exponențială“. (Ștefan Cazimir, scriitor și istoric literar)

„Nu l-am văzut niciodată stând jos, așezat pe un scaun, pe un fotoliu sau pe o bancă: în clasă, la școală, era mereu în picioare și sprijinit cu cotul de un pervaz al ferestrei (având privirea sașie, nu știai dacă-l urmărește pe elevul de la tablă sau pe altcineva); în cerdacul casei sale de pe strada Plutașului (nu departe de intersecția cu strada Bicazului, fostă str. I.V Stalin, fostă str. col. Roznovanu, la câteva zeci de metri de fosta locuință a «Braunerilor», despre care habar nu aveam pe-atunci!) mi-a vorbit de nenumărate ori cel mult sprijinit de balustrada de lemn; în lăuntru, în prima cameră din dreapta, când stăteam la masa ovală și îi citeam versuri, îl simțeam cum se plimba prin spatele meu, până în momentul în care primeam în scăfârlie bobârnacul de alint și auzeam: «tolomacule, ai nimerit-o!», ceea ce însemna că i-a plăcut. Relația mea cu «domnul Borș» a fost una mai degrabă literară. Între altele, el mi-a pus în mână, pentru prima dată, monumentala «Istorie…» a lui George Călinescu (prima ediție), el mi-a atras atenția asupra poetului matematician Ion Barbu și tot el mi-a semnalat apariția celor 11 elegii de Nichita Stănescu. Târziu, și de la alții, am aflat că făcuse parte din așa-numita «generație pierdută» a ultimului Război Mondial (v. ciclul de poeme «Jurnal de război»), că a câștigat un concurs de sonete inițiat de revista «Contemporanul» prin 1946, clasându-se înaintea mult mai celebrului, ulterior, Ștefan Augustin Doinaș, și că își semnase «producția» literară (poeme și articole) cu pseudonimul Lucian Mircea“. (Emil Nicolae, poet și critic de artă)

„Fără de catalog, fără să pună vreodată mâna pe cretă, Constantin Borș ne-a deschis tărâmul minunat al matematicii, cu blândețe, cu îndemânare, cu note de 2 și, mai ales, de 10. Era o adevărată vrajă. M-am descoperit dintr-o dată iubitor de geometrie și trigonometrie mai mult decât de proză, așa că la finele anului reprezentam liceul la olimpiada de matematică, alături de selecția pentru literatură… Inegalabilul «Costică» a fost în primul rând omul, părintele, pedagogul desăvârșit, neuitatul model de mare sufleție și profesionalism. Una din fericirile adolescenței mele este nemaipomenitul noroc de a-i fi fost ucenic!“ (prof. Mihai-Emilian Mancaș)

„Domnul Borș a fost un model de dascăl perfect, un om care a sfințit locul, un specialist pentru care știința matematică a fost o constantă a vieții. Fiind o personalitate puternică, domnul profesor Constantin Borș s-a impus prin tact, simplitate și naturalețe, a reușit să atragă și să dinamizeze activitatea de studiu permanent și de perfecționare în care s-au integrat toți profesorii din județ. Onest, generos, înzestrat cu o etică de viață de nezdruncinat, poate fi considerat un stâlp la temelia învățământului românesc“. (prof. Ana Catzaiti)

„Mi-am dat seama că pe profesorul Borș îl interesa nu numai cunoașterea, nu numai știința matematicii ca atare, ci îl preocupa, poate chiar mai mult, procesul creator al exercițiului matematic al gândirii și cred că nu greșesc, al simțirii matematice. Elevii colegului meu nu numai că înțelegeau, dar și iubeau matematica. Și am făcut atunci o descoperire, cunoscută de altfel, de la Pitagora, că matematica nu numai că nu-i aridă, ci-i chiar plină de poezie, de cadențe morale cu mirifică putere educativă. Totul e să știi cum s-o faci să fie așa…“ (Dumitru Almaș, scriitor)

„Doresc să scot în evidență calitățile intrinseci ale profesorului Borș: creator în mișcarea raționamentelor matematice, dotat cu o fină sensibilitate în mișcarea sentimentelor, creator în transmiterea cunoștințelor către tânăra generație, om adevărat de omenie, cu structură morală și etică armonioasă, de nezdruncinat. Un model de profesor perfect“. (prof. dr. docent Ion Creangă, Universitatea „Al.I. Cuza“ Iași)