Mănăstirea Bistrița (II)
Mănăstirea Bistrița este unul din cele mai vechi ansambluri religioase, istorice și de artă medievală din România, fiind totodată cea mai importantă ctitorie mușatină din Moldova. Tradiția atribuie primul altar ridicat la Bistrița lui Petru I Mușat, care ar fi ctitorit un schit de lemn pe locul actualei biserici. Principalul ctitor fondator al mănăstirii este considerat însă Alexandru cel Bun, fiind urmat de trei mari mușatini: Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu. Alexandru cel Bun își va fixa la Bistrița locul necropolei sale și a familei domnitoare, zidind o impunătoare biserică de piatră cu hramul Adormirea Maicii Domnului, chilii pentru călugări, un turn clopotniță și o casă domnească. La sfârșit de veac, în 1498, Ștefan cel Mare și-a înscris numele printre ctitorii de la Bistrița, ridicând o impunătoare clopotniță cu paraclis.
Muzeul Mănăstirii Bistrița este unul extrem de bogat, păstrându-se aici cărți vechi de cult, broderii și icoane vechi din sec. XVI-XVIII, monede precum și clopotul dăruit de Ștefan cel Mare (având încrustată stema Moldovei). Colecția de artă cuprinde icoana ”Punerea în Mormânt a lui Iisus” (sec. XVI) și icoana ”Maica Domnului cu Pruncul” (sec. XVII), iar pe turnul de intrare se află icoana hramului, valoroasă pictură murală în frescă. Tot aici se află icoana Sfintei Ana, considerată făcătoare de minuni, dăruită mănăstirii în anul 1401 de familia împăratului bizantin Ioan Paleologul, ca semn de împăcare a Patriarhiei Ecumenice cu Biserica Moldovei.
Foto:
Scrie raspunsul tau!