Lumina Învierii la mănăstirile din Neamț

Tradițiile și obiceiurile pascale din Moldova, dar și frumusețea vestitelor mănăstiri din Neamț, vechi lăcașuri de credință și viață duhovnicească, fac din sărbătoarea Învierii Domnului o experiență spirituală unică, ce aduce împreună, an de an, mii de pelerini. Mulți dintre aceștia spun că aici, în aceste locuri sfinte, bucuria Învierii se trăiește altfel, mai intens, mai profund, ca o pace adâncă și o împlinire ce nu pot fi descrise în cuvinte.

Paștele, cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, a adus lumii speranța mântuirii și a vieții veșnice. Prin sacrificiul Său suprem, Iisus Hristos este dovada iubirii absolute pentru omenire și așa cum spunea Sfântul Iustin Popovici „toată istoria creștinismului nu este altceva decât istoria unei singure și unice minuni, a minunii Învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creștinilor zi de zi, an de an, veac de veac, până la cea de-a Doua Venire.”

În Neamț, după slujba de Înviere, ținutul devine o feerie, plin de luminițe. După obiceiul străbun, oamenii merg în cimitire și așează lumânări pe morminte pentru a împărți Lumina şi celor adormiți, apoi se întorc spre case ținând în mâini Lumina Învierii. Lumânările din noaptea sfântă se păstrează cu grijă tot anul şi se aprind doar atunci când vine vreun necaz mare. Păstrat cu sfințenie este și ceremonialul spălării pe față și pe mâini cu ouă roșii și monede în prima zi de Paşti iar mai apoi, la masa tradiţională cu produse pascale, se ciocnesc întâi ouăle roșii.

Pregătită cu multă pricepere în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, pasca este cea mai însemnată coptură care se face din făină de grâu și brânză fie sub formă rotundă sau sub formă pătrată, asemenea mormântului în care a fost așezat Mântuitorul. Pasca se mai gătește și în ziua de Sfântul Gheorghe, de Înălţare sau de Rusalii. După aceste zile însă şi până la Paştele viitor, pasca nu se mai face. Nici delicioșii cozonaci, umpluți cu multă nucă, nu lipsesc de pe mesele tradiționale românești în zilele de Paști.

Indiferent din ce loc sfânt alegeți să luați Lumina Învierii, fie că ajungeți la Mănăstirea Neamț, cea mai veche așezare monahală, denumită și „Ierusalimul Ortodoxiei Române”, la Mănăstirea Sihăstria, unde au trăit unii dintre cei mai mari duhovnici din întreaga ţară sau la mănăstirile Agapia, Văratec, Petru Vodă, Secu, Bistrița, Pângărați și la multe alte lăcașuri sfinte, biserici și schituri, important e să credeți cu adevărat în cuvintele Mâtuitorului Hristos: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.”