Crăciunul este prima sărbătoare din ciclul sărbătorilor de Anul Nou. În Romania Crăciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie.

În zona rurală nu există familie care să nu se pregătească pentru Crăciun.

De sărbătorile Crăciunului, cel mai frumos obicei este colindul. Colindele sunt cântecele cu care copiii, tinerii sau chiar și oamenii maturi întâmpină venirea lui Hristos pe pământ.

Proveniența cuvântului colind se găsește în latinul calendae. Numele a fost dat de romani sărbătorilor păgâne de Anul nou. În acea perioadă copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau “imne”. De-a lungul timpului datina latină a fost preluată și adaptată la religia creștină.

Din cadrul ritualului colindelor fac parte cântecele de stea, vifleemul, pluguşorul, sorcova. Se joacă vasilica, jocuri cu măşti (ţurca, cerbul, brezaia), teatrul popular, dansuri (căluţii, căluşarii).

Între Crăciun și Bobotează (Botezul Domnului; 6 ianuarie) colindătorii umblau cu steaua.

Simbolismul acestui colind amintește de steaua care a vestit naşterea lui Iisus. Aceasta i-a călăuzit pe cei trei magi în a găsi ieslea în care s-a întâmplat minunea. În zilele noastre se merge cu steaua doar în prima și a doua zi de Crăciun.

Cei care umblă cu steaua cântă colinde, care amintesc de viața Domnului sau „ Steaua sus răsare” și „Trei crai de la răsărit”.

Cântecele de stea românesti provin din diverse surse. Din lumea bizantină ortodoxă, din lumea bisericii catolice ori creațiile culturale ale neamului nostru.

Steaua purtată cu ocazia colindelor se face din lemn uşor şi are mai multe colţuri. Se împodobeşte cu hîrtie colorată și are fixată la mijloc o iconiţă cu Maica Domnului şi Iisus Hristos.

Grupul colindătorilor este primit în casă sau în curte și atunci copiii încep a cânta colindele.

La sfârșitul colindului ceata de colindători va primi răsplata. În vremurile vechi ei primeau covrigi, nuci, mere, cozonac. Acum însă ei sunt răsplătiți și cu numerar.

Când oamenii nu primesc colindători, închid uşile sau nu oferă daruri, efectele magice sunt opuse, ei încâlcând regulile acestui obicei.

Repertoriul obiceiurilor şi tradiţiilor româneşti cuprinde şi o seamă de datini, practici, superstiţii, sfaturi cu originea în credinţe şi mituri străvechi sau creştine.

• În dimineața de Crăciun este bine să ne spălăm pe față cu apă curgătoare, în care punem o monedă de argint. Vom fi astfel curați ca argintul, feriți de bube și beteșuguri, care vor merge pe vale-n jos.
• În multe sate românești bătrânii dau cu usturoi pragurile casei, a grajdurilor și a șurilor. Apoi merg la animale și membrii casei și îi ung pe frunte în forma crucii. Ei cred astfel că vor fi feriți de strigoi și duhuri rele tot anul viitor.

·         În noaptea de Crăciun mulți oameni lasă o lumânare aprinsă, de multe ori la icoana lui Iisus Hristos. Astfel, norocul va vedea casa în lumină și va putea intra înăuntru.

• Femeia care face colacii pentru Crăciun, se duce în grădină cu mâinile pline de aluat și zice către fiecare pom așa: „măr, păr, etc astfel de rodnic, să fii cum stă aluatul pe mâinele mele”.
• Tot în seara de Craciun fetele care doresc să-și cunoască viitorul ursit pun sub perna pe care vor dormi săpunul și pieptănul urmând astfel să-l viseze pe alesul lor.
• În seara de ajun, fata care vrea să știe dacă se va mărita anul viitor trebuie să meargă afară. Ia un braț de lemne tăiate mărunt și le va pune sub masă. După ce termină toată lumea de mâncat fata trebuie să le numere. Dacă numărul va fi cu soț ea se va mărita anul viitor.
• În ajunul Crăciunului și zilele următoare omul trebuie să se ferească să se certe fiindcă tot anul va fi în ceartă și ocară.
• În ziua de Crăciun nu se face curăţenie şi nu se aruncă gunoiul, altfel alungi
• Masa din Ajunul Crăciunului, în Moldova, nu se consumă până nu este sființită de preotul satului. Nimeni nu are voie să descopere masa până nu intră preotul pe ușă. Preotul sfințește masa, gustă primul din bucate și apoi cei ai casei.

Obiceiul împodobirii pomului de Crăciun s-a suprapus peste un vechi obicei al incinerării Butucului (zeul morții) în noaptea de Crăciun. Acest obicei simboliza moartea şi renaşterea divinităţii şi a anului la solstiţiul de iarnă. Obiceiul a fost atestat la români, aromâni, letoni şi sîrbo-croaţi.

Un obicei foarte cunoscut în România este „tăierea porcului”. În unele zone ale ţării, porcul se taie de Ignat, adică în 20 decembrie. Se zice că porcul care n-a fost tăiat în această zi nu se mai îngraşă, căci şi-a văzut cuţitul. Orice familie cu oameni gospodari trebuie să taie porc la Crăciun.

Tradiții și obiceiuri cu ocazia Crăciunului în România sunt foarte multe, ele fiind diferite în fiecare regiune a țării.