Expoziția ”Evoluții picturale”, semnată de artistul Liviu Hâncu, ne invită la o zăbovire meditativă, la o călătorie vizuală și cromatică, într-un univers creator, sensibil și profund. Absolvent al Facultății de Istorie și Istoria artei a Academiei de Artă din Sankt Petersburg, a îmbinat practica cu teoria. A fost restaurator la Muzeul de Artă al Moldovei, expert în Ministerul Culturii, profesor la Colegiul de Artă ”Al. Plămădeală”, la Institutul de Arte, profesor de artă plastică la Universitatea Tehnică din Chișinău, în prezent fiind membru al UAP Moldova și al Asociației Internaționale a Artelor Plastice – Paris. Profesor, pictor și critic de artă, este un peregrin al plaiurilor moldave și românești, dar și străine, deopotrivă, un însetat de tradiția și farmecul locurilor. Învață din creația marilor maeștri și, mai ales, din creația desăvârșită a naturii, care îl fascinează și căreia îi dedică lucrări de intensitate cromatică. Cu peste 30 de expoziții personale în Republica Moldova, România (Cluj-Napoca, Arad, Bistrița Năsăud, Galați) și în străinătate (SUA, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria, Turcia), cu participări la expoziții de grup, Liviu Hâncu se impune ca un artist al unor dimensiuni plastice distincte.

De la clasic la tradiționalism, de la realism la abstract, cu abordări cubiste, penelul lui Liviu Hâncu se manifestă epic, într-o cromatică spațială vibrantă, armonioasă și echilibrată. Dinamismul tușelor cucerește vizualul, invitând la poposiri nostalgice  în timp și spațiu. Peisajele sale, colțuri de natură, frânturi de case, de biserici, în panorame de pitoresc, învăluie printr-o stare de emoție și bucurie, de sinceritate și dăruire, având acel priveligiu al plain-air-ist-ului împătimit. Lumina și culoarea devin metamorfoze ale limbajului plastic hâncian, debordând de o energie acaparatoare, în orchestrări romantice, creând un sentiment profund spiritual. Natura se desfășoară solemn, se deschide ca un amfiteatru, festiv prin forme și culori, în linii largi, degajate, oferind o fluiditate de recviem.

Natura statică se dezvăluie în forme stilizate, în spații intime, statornice, într-un pensulaj complex, cu abordări cubiste. Devin ritualuri ale trăirilor și emoțiilor artistului, creând conexiuni profunde în reprezentări ale lucrurilor simple, care stârnesc privitorului un profund lirism. Construcții ordonate, în tonuri echilibrate, prin configurări de esență, care transformă spațiul într-un dialog al viziunii, al existenței, al transcedentalului. Grupaje sincere și sensibile, în admirabile tonuri de mare grație, în mânuiri melancolice de microuniversuri, cu trimiteri de geneză, ca o expresie a  locurilor și a memorie. (Curator, Mihaela Ciobanu)