Muzeul Memorial „Ion Creangă” din Humulești, județul Neamț, își deschide porțile pentru vizitatori duminică, 2 iunie 2024, după 15 luni și 18 zile de lucrări pentru „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial «Ion Creang㻓, unul dintre cele mai recente proiecte finalizate de Consiliul Județean Neamț, implementat cu finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020.

Astfel, la Humulești, vă veți bucura din nou de universul copilăriei lui Creangă, cel mai iubit povestitor al românilor, care ne-a lăsat moștenire, „copilăria sa”, o capodoperă literară monumentală, un patrimoniu imaterial incomparabil, incontestabil și de neprețuit, prin care suntem atât de bogați și mândrii să aparținem acestor meleaguri și le promovăm pentru a le descoperi și alți vizitatori.

Deși vorbim despre o clădire de mici dimensiuni, activitatea de conservare a ei a fost extrem de dificilă și pretenţioasă, însă la recepția lucrărilor concluziile confirmă că proiectul a fost realizat fără cusur, iar această casă micuță stârnește atât de multe emoții prin vorbele și momentele copilăriei pe care Creangă le-a înscris atât de frumos în veșnicie și în memoria colectivă:

„ Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa parinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, (…) Și eu eram vesel ca vremea cea bună și sturlubatic și copilăros ca vântul în tulburarea sa. (…)”

Unul dintre cele mai iubite muzee din țară, „Casa Creangă” este cu adevărat o bijuterie arhitecturală și mai ales una emoțională prin minunata și fermecătoarea copilărie pe care, această căsuță are puterea să o activează în fiecare dintre noi. Poate că lumea, pe care povestitorul ne-o înfățișează, nu trezește aceleași sentimente și amintiri generațiilor actuale de copii, care nu se identifică și nu sunt familiarizați cu viața de la țară sau cu vacanțele de la bunici, însă lumea din poveștile și amintirile lui Creangă depășește granițele timpului, este permanent vie prin tot ce descrie ea, prin farmecul și limbajul inconfundabil și neaoș al moldovenilor, imposibil de tradus, cu nuanțele sale de umor și emoție, care nu pot căpăta același sens în nicio limbă a lumii:

„ Cum nu se dă scos ursul din bârlog, țăranul de la munte strămutat la câmp, și pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruința mamei. Și oare de ce nu m-aș fi dat dus din Humulești, nici în ruptul capului, când mereu îmi spunea mama că pentru folosul meu este aceasta? Iaca de ce nu: drăgăliță Doamne, eram și eu acum holtei, din păcate! Și Iașii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamț, ca Fălticenii, de unde, toamna târziu și mai ales prin câșlegile de iarnă, fiind nopțile mari, mă puteam repezi din când în când, pașlind-o așa cam de după toacă, și tot înainte, seara pe lună, cu tovarășii mei la clăci în Humulești, pe unde știam noi, ținând tot o fugă, ca telegarii. Și după câte-un sărutat de la cele copile sprințare, și până-n ziuă fiind ieșiți din sat, cam pe la prânzul cel mare ne-aflam iar în Fălticeni, trecând desculți prin vad, în dreptul Baiei, Moldova înghețată pe la margini, și la dus și la întors, de ne degera măduva-n oase de frig! Inima însă ne era fierbinte, că ce gândeam și izbândeam. (…) Dar, vorba ceea: „Ursul nu joacă de bună voie“. Mort-copt, trebui să fac pe cheful mamei, să plec fără voință și să las ce-mi era drag!”

Iată de ce suntem atât de bogați aici, la Neamț, pentru că avem astfel de valori nepieritoare și pentru acestea, Consiliul Județean Neamț a realizat lucrări de restaurare, consolidare și conservare a clădirii existente, dar și lucrări de desfiinţare a spațiului expoziţional și a grupurilor sanitare, care erau într-o stare avansată de degradare. Totodată, a fost construit un corp nou de clădire care să includă un spațiu expoziţional, un birou pentru muzeografi și grupuri sanitare pentru vizitatori. De asemenea, s-au refăcut împrejmuirea și porțile de acces, revizuirea/ înlocuirea tuturor instalaţiilor, racordarea la reţeaua de gaze naturale a biroului muzeografilor, amenajarea spațiului verde din incintă și construirea unor gradene cu o capacitate de 40 de locuri, destinate grupurilor de vizitatori, care vor putea fi folosite de către muzeografi pentru prezentarea obiectivului într-un mod organizat și vor facilita organizarea unor evenimente culturale.

Materialele folosite sunt cele tradiționale. Pereții casei au fost tencuiți cu lut și zugrăviți cu var de culoare albă, prispa este delimitată de grinzi din lemn, iar pardoselile sunt din lut.

Muzeul este dotat cu vitrine pentru expunerea cărţilor şi manuscriselor lui Ion Creangă, panouri mobile pentru exponate, un calculator și un infochioșc. S-au realizat indicatoare şi plăcuţe informative în alfabetul Braille, pentru a veni în sprijinul nevăzătorilor care vor să viziteze Casa memorială.

„Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejenii.

Ș-apoi Humuleștii, și pe vremea aceea, nu erau numai așa, un sat de oameni fără căpătâi, ci sat vechi răzășesc, întemeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti și hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile; cu biserică frumoasă și niște preoți și dascăli și poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.”

Întregul demers de conservare și protejare al monumentului istoric nu a fost unul lipsit de probleme și dificultăți, însă rezultatele și satisfacția care vin la final depășesc eforturile și transformă acest muzeu într-unul dintre cele mai frumoase proiecte implementate de Consiliul Județean Neamț cu responsabilitate pentru păstrarea, conservarea și transmiterea moștenirii reprezentate de acest obiectiv turistic către generatiile viitoare. Și iată ce a ieșit:

Valoarea totală a contractului de finanțare este de 1.824.969,38 lei, din care asistența financiară nerambursabilă asigurată din POR 2014-2020 este de 438.310,36 lei inclusiv TVA, diferența în sumă de 1.386.659,02 lei inclusiv TVA fiind asigurată din bugetul Consiliului Județean Neamț.

Restaurarea și conservarea ansamblului de la Humulești contribuie la consolidarea identității culturale și facilitează accesul publicului larg la moștenirea culturală a zonei:

„Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri! Dragi-mi erau tata și mama, frații și surorile, și băieții satului, tovarășii mei din copilărie, cu care, în zile geroase de iarnă, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara, în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, prundul cu știoalnele, țarinile cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care-mi zâmbeau zorile în zburdalnica vârstă a tinereții!”