Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț găzduiește expoziția de pictură a Elenei Aflorii, în spațiile expoziționale de la parterul Corpului A (1-14 octombrie 2024) și etajul I al Corpului B (1 octombrie – 27 decembrie 2024). Expoziția prezintă publicului circa 40 de lucrări realizate în acuarelă și ulei pe pânză.

Elenei Aflorii s-a născut în data de 26 august 1934, la Soroca (astăzi în Republica Moldova), dar a urmat cursurile liceale în Piatra-Neamț. Este una dintre primele personalități culturale legate de Piatra-Neamț care au devenit membre ale Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România.

A debutat în 1962, la Expoziția Anuală de Grafică de la Muzeul Național de Artă.

A absolvit, în 1963, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ București, iar apoi a fost profesoară în învățământul gimnazial. Este primită în Uniunea Artiștilor Plastici din România în anul 1968.

A participat la primul festival al expozițiilor de artă plastică „Lascăr Vorel“, care s-a desfășurat între 15 și 30 august 1970.

A avut expoziții personale la Pitești (1966), București (1967, 1979, 1982, 1985), Piatra-Neamț (1968), Bacău (1969), Focșani (1970).

Lucrări ale artistei se află în Muzeul Național de Artă Contemporană al României (MNAC), în Muzeul de Artă – Turnul de Apă, Oltenița, precum și la Muzeului Județean Satu Mare, dar și în colecții particulare din țară și în Germania, Belgia, Franța, SUA.

A trecut la cele veșnice în februarie 2023, la București.

„Vocația pentru acuarelă face din Elena Aflorii un veritabil virtuoz al culorilor de apă, unde transparența materiei spiritualizate asigură impresia de diafanitate și ireal. Universul floral, peisajul montan sau campestru devin temele predilecte și definitorii. Impresia de ansamblu sugerează faptul că spontaneitatea este și rezultatul unei îndelungate contemplații. Dialogurile cu natura au ca suport liminar o veritabilă stare de jubilație afectivă, iar expresia devine astfel un mod distinct de a le exterioriza. Arhitectura inefabilă a imaginii nu exclude apelul la structura unui desen fulgurant și spontan. «Peisajele Nemțene», de pildă, o istorie unde dimensiunea medievalității nu poate fi evitată. Arabescurile liniilor energic desfășurate pe suprafață fac din eul contemplator un partener privilegiat. Verticala muntelui are sensul ascensiunii spre absolutul identificat în detaliile recognoscibile în geografia locurilor și al unei stări de subtile emoții. Elena Aflorii are arta de a face din fragilitatea clipei un teritoriu al definitivului și al unicității. Astfel, iluzia dobândește caracterul permanenței…“, scrie Valentin Ciucă în „Un secol de arte frumoase în Moldova“, Editura Art XXI, 2009.