Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Colegiul Național „Petru Rareș“ Piatra-Neamț, organizează evocarea „Grigore Capșa – un profesor deplin. 140 de ani de la naștere“, în cadrul Proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“. Evenimentul va avea loc joi, 23 ianuarie 2025, cu începere de la ora 12:00, în Sala Cupola.

Profesorul de matematică Grigore Capșa a fost directorul Liceului „Petru Rareș“ Piatra-Neamț, între 1 septembrie 1927 și 31 august 1931. I-a succedat în funcție directorului V.A. Trifu, decedat la 2 mai 1927. S-a pensionat în anul 1945, însă a continuat să predea până la vârsta de 71 de ani. Între elevii săi s-a aflat și regretatul profesor Gheorghe Amaicei, fostul președinte al Asociației Învățătorilor din Neamț.

Invitații acestei rememorări a personalității și a prestigioasei activități a profesorului și directorului Grigore Capșa sunt profesorul Grigoruță Oniciuc, directorul Colegiului Național „Petru Rareș“, bibliotecara Elena Popa și elevele Alexandra Gâscă și Ana-Maria Petrache. Vor susține momente muzicale elevii Alexandra Smărăndoi (folk: Dascăl drag, Colo-n vale la izvor) și David Nemțanu-Bălău (pian: Hungarian Sonata de Richard Clayderman, Vals op. 64 nr. 2 și Vals op. 69 nr. 2 de Frédéric Chopin), profesor coordonator Carmen Blaga. Moderatoarea manifestării va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene.

Grigore Capșa

Grigore Capșa s-a născut la 23 ianuarie 1885, în satul Frunzeni, comuna Cândești-Neamț, în familia preotului Pavel Capșa. A urmat cursurile Liceului „Roman-Vodă“ din Roman, unde l-a avut profesor pe Calistrat Hogaș, și ale Liceului „Petru-Rareș“ din Piatra-Neamț, absolvind în anul 1906. A fost coleg de clasă la „Petru Rareș“, secția reală, cu generalul de corp de armată Nicolae Dăscălescu.

Ulterior a urmat cursurile Facultății de științe, Secția Matematică, la Universitatea din Iași. Licențiat în matematici, în octombrie 1910, printre magiștri săi numărându-se Dimitrie D. Pompeiu, Aurelian Mănescu, Ion Rallet, Constantin Climescu, Neculai Culianu și Victor Costin. Absolvent al Seminarului Pedagogic, în 1911. Licențiat în Drept, în 1914.

Profesor la mai multe școli din țară: Târgu-Jiu, Roman, Craiova, Caracal, Piatra-Neamț (Liceul „Petru-Rareș“ și Școala Normală de Băieți „Gheorghe Asachi“, la ambele fiind și director).

Rămân puternice, emoționante cuvintele prin care i-a creionat portretul lui Leon Mrejeriu, întemeietor și președinte al Asociației Învățătorilor din Neamț (1912-1936), vicepreședinte în consiliul Asociației Generale a Învățătorilor, președinte al Uniunii Cooperativelor din Moldova, deputat, vicepreședinte al Camerei Deputaților: „Leon Mrejeriu a putut să devie bogat, dar situațiile materiale nu l-au ispitit. Deși a mers pe jos, nu l-a atins noroiul. În politică n-a ținut seama că servește adversarul când a fost vorba să servească binele public“.

Ordinea, punctualitatea, conștiinciozitatea și disciplina în rândul elevilor l-au preocupat neîncetat. În 1928, testul de maturitate pentru cei 106 candidați de la „Petru Rareș“ din sesiunea iunie s-a soldat cu un eșec usturător. Doar 34 au reușit, după ce 50 „au căzut“ la teze, iar 22 la examenul oral. Între bacalaureații sesiunii iunie a anului 1928, s-au numărat scriitorul Dumitru Almaș, pe numele real Dumitru Ailincăi, și fiica profesorului Grigore Capșa, Aurora, ambii aflându-se printre promovați. Grigore Capșa afirma, în ziarul „Avântul“, că „dacă rezultatul – e drept cam dezastruos, ar fi nedrept să nu remarcăm și uimitoarea insuficiență de pregătire a unor candidați! Am văzut pe unii cari nu știau hotarele țării, nu știau un singur județ din Bucovina ori măcar pe unde intră Dunărea în țară. Am văzut pe alții cari nu știau ce sunt fulgerul și trăsnetul, nici să facă vreo deosebire între ele! Am văzut candidați spunând că Latinii locuiau în nordul Daciei. De asemenea, am văzut candidați realiști, cu pretenția de viitori ingineri ori profesori de matematici, ce nu știau să scrie equația unei drepte simple, a bisectoarelor, axelor de coordonate. Toate acestea și multe altele sunt scăderi strigătoare la cer. Ca atare, candidații ce se vor prezintă în sesiunea de toamnă, să nu se mai bizuie pe stăruinți, pe protecție și pe alte rușinoase propuneri“.

Este autor al lucrării „Surmenajul școlar“ (1939) și al volumului de memorii „Amintiri din sbuciumul unei vieți“ (2017).

A avut patru copii, două fete: Aurora și Ecaterina, și doi băieți: Tiberiu și Eugen.

A decedat la 22 octombrie 1971, la vârsta de 86 de ani.

Referințe

„Dintre profesorii mei, Grigore Capșa a avut cea mai îndelungată activitate didactică – 46 de ani – rămânând la catedră, din lipsă de cadre, până la venerabila vârstă de 71 de ani. (…) În cei opt ani cât l-am avut profesor, n-a lipsit și n-a întârziat la nici măcar o singură oră de curs, nici când era bolnav, nici când mașina se afla în pană, nici când viscolea, tuna și ploua cu găleata, cu toate că de la locuința sa până la școală erau cam patru kilometri. Dacă vreun părinte avea nesăbuința de a-l vizita acasă și a lăsa soției sale, coana Zulnia, vreo putină cu brânză, vreun miel, vreun hârzob de păstrăv afumat sau alte bunătăți menite a îndulci raporturile dintre profesor și elev, striga în fața clasei: Cutare, trimite vorbă lui tat-tu să vină și să-și ia înapoi brânza (ori mielul, ori peștele), că se împute: dacă nu, îl dau pe mâna poliției. (…) În ianuarie 1955 am inițiat sărbătorirea celei de a 70-a aniversări a nașterii sale la restaurantul din fosta grădină publică. Au participat peste 30 dintre elevii săi aparținând mai multor generații. Luând cuvântul, m-a enumerat printre discipolii săi de faimă. Dacă n-a făcut-o din amabilitate, m-a confundat desigur cu fratele meu, profesorul de matematică. În 1970, la întâlnirea noastră de promoție la 30 de ani de la absolvire, era încă în plină vervă; ne-a citit din caietele sale însemnări și impresii despre oamenii pe care i-a cunoscut. Scurt timp după aceasta l-am condus la locul de veșnică odihnă“ – profesorul de limba și literatura română Alecsandru Iftimie, autorul volumului „Monografia Liceului Petru Rareș (1869-1969)“.

„Evidențiem spiritul de gospodărie al d-lui director Gr. Capșa vădit în lucrările de valoare realizate de dsa. Sala de festivități cu mobilierul său nou este o podoabă a școlii și opera d-sale ca și cinematograful instalat în ea, la reprezentațiile căruia a asistat multă lume în oraș. Înfrumusețarea fațadei liceului, florăria din față, nivelarea terenului, înlocuirea gardului cu un grilaj de fier de toată frumusețea, toate acestea numai în cursul acestui an, grăiesc de la sine despre vrednicia gospodărească a d-sale. Ordinea și disciplina severă, din viața școlărească a elevilor, atât în școală, cât și în societate, sunt dovada griji sale pentru educația elevilor. Instrucția și educația în școală, rezultatele îmbucurătoare de la sfârșit de an, armonia din sânul profesorilor arată metoda sa aleasă didactică și tactul său fin de director, părinte, coleg și îndrumător al tuturor (…)“ – Ziarul Reformatorul, 1929.