Complexul Muzeal Național Neamț, Muzeul de Artă Piatra – Neamț, organizează în perioada 11 aprilie – 8 mai 2025 expoziția de pictură – instalație – obiect, semnată de pictorița Mariana Papară. Deschiderea expoziției va avea loc vineri, 11 aprilie la ora 17.00.

Cu titlul generic, INTROSPECȚIE, proiectul expozițional poartă amprenta inconfundabilă a Marianei Papară. Evenimentul reunește lucrări realizate recent și se constituie într-o pledoarie a artistei  pentru regăsire, redescoperire, reinventare. Cu o prezentare ce va fi realizată de Emil Nicolae, scriitor și critic de artă, expoziția relevă în ansamblul ei personaliatea complexă a artistei, pentru care imprevizibilul și experimentul sunt parte a procesului său de creație.

Absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca în 1978, Mariana Papară a organizat peste 20 expoziții  personale semnificative ca valoare artistică și a participat constant la numeroase expoziții anuale, bienale naționale și internaționale. Lucrările sale se află în colecții de stat și particulare în Europa, America, Asia. Artista este de asemenea prezentă cu lucrări în cele trei volume din Enciclopedia de Artă Italiană de la 1900 – până astăzi, Catalogul General, Artiști până astăzi.

Activitatea sa de artist plastic a fost completată de cea de curator, în cadrul galeriei de artă românească, pe care a înființat-o la Torino în anul 2000. Stabilită, pentru o perioadă de timp, în Italia, Mariana Papară a promovat arta romanescă contemporană în cadrul Asociației Artistice Internaționale Aripa, a cărei fondatoare este din 2006. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Asociației Internaționale a Artiștilor Profesioniști (AIAP), artista a colaborat cu galerii și instituții culturale din Europa și a organizat proiecte expoziționale de success.

INTROSPECȚII

(”facerea” operei de artă)

Mariana Papară este unul dintre creatorii care ilustrează în mod exemplar ceea ce am afirmat și am repetat mereu: modernitatea înseamnă confruntarea dintre estetic și artistic. Adică, în timp ce estetica a devenit un manual o colecție de criterii și norme în general acceptate, consacrând ”frumosul” și ”binele” (kalokagathia) în folosul unei societăți ideale, atisticul rămâne un act personal care, nu de puține ori, se abate de la aceste reguli. Câteodată le neagă explicit (v. manifestele avangardiste), însă, adesea, opoziția rezultă pur și simplu din insurgența viziunilor și mijloacelor creatorului. Altfel spus, particularul se opune generalului pe termen scurt, promovând ”originalitatea”, pentru ca ulterior să fie asimilat/digerat. Esteticul se hrănește din artistic!

Formal, lucrările Marianei Papară s-ar alinia curentului vizual numit ”expresionism abstract”, care a fost omologat estetic după destule controverse, căci s-a dovedit extrem de divers și flexibil. Or, tocmai această varietate de tendințe, pe de o parte, s-a arătat ofertantă pentru artiști, în timp ce, pe de altă parte, și-a devoalat marja de risc camuflată în confuzie. Dar Mariana Papară – cu o bună intuiție, perseverență, vocație de cercetătoare și mult talent, normal! – și-a găsit drumul ei, și-a marcat originalitatea. În limbaj, desigur.

Pentru că, la urma urmei, emoția (ca fenomen emergent al operei) e una și aceeași atât pentru artist cât și pentru amatorul de artă (durează mai puțin de 90 de secunde, spun neuro-cercetătorii), în condiții similare. Problema e că artistul trebuie să o și exprime în maniera lui. De aici pornește un travaliu complicat: găsirea limbajului adecvat, expresiv, autentic, singular… În consecință, la ”locul de muncă”/atelierul Marianei Papară vom găsi șevalete, planșete, pânze, peneluri, ”vopseluri”, clești, ciocane, cuie vechi din fier, bucăți de textil, bucăți de pergament, bucăți de lemn, sârme, rame, leduri și multe, multe altele. Unelte, materiale și ingrediente necesare elaborării limbajului plastic hibrid pe care l-a conceput și dezvoltat artista de-a lungul timpului. Evident că și atmosfera contează, de aceea la toate cele enumerate se adaugă muzica, iluminrea specială și prezența – mai mult sau mai puțin discretă – a câinelui Atos și a pisicilor Rey și Artur.

În acest habitat artistic, spațiu de visare și meditație, s-a născut și expoziția ”Introspecții”. Comparativ cu ”Materia convulsivă” (2018), de pildă, exprimarea Marianei Papară nu s-a schimbat foarte mult. Nici nu era cazul, pentru că ridicarea tabloului (ulei pe pânză, pur și simpul) la gradul de obiect artistic complex (asamblajul de materiale diverse pe suprafața pictată) e un câștig asumat și consacrat în stilul artistei. Ceea ce s-a schimbat este sensul imaginii, de la exterior către interior, prin subtilități și rafinamente cromatice. Plus un patern specific, de astă dată ”coconul” (instalație din foi de pergament), sugerând multiplicarea viziunilor plastice prin incubare.

Citirea expoziției pas cu pas, respectiv lucrare după lucrare, poate fi un proces de inițiere, deopotrivă folositor și agreabil. Confirmând astfel ceea ce a spus cândva Herbert Read: ”În fiecare operă de artă autentică (…) există două elemente: unul de natură matematică, dând naștere categoriei de frumos și altul de natură organică, dând naștere categoriei de vitalitate. Cele mai mari opere de artă sunt cele care combină aceste două elemente într-o formă căreia îi spunem organică întrucât ea posedă și frumusețe și vitalitate.” (*)

Dar vreau să atrag atenția asupra faptului că ”întregul” expoziției reprezintă o compoziție în sine, riguros gândită de Mariana Papară. Privit astfel, proiectul artistei ne va convinge că actul creator liber devine durabil numai prin constrângerile unui criteriu valoric. Paradoxal, dar adevărat!

(*) v. Herbert Read, The origins of form in art (ed. 1965)

Emil Nicolae, scriitor, critic de artă