Cel mai important exponent al literaturii de călătorie din ţara noastră, Calistrat Hogaș a iubit ieșirile în natură care reprezentau totodată și principalele sale momente de inspirație literară, lăsând o moștenire remarcabilă prin operele sale, precum „Pe drumuri de munte” în două volume, cel de-al doilea, „În Munții Neamțului”, prefațat de Mihail Sadoveanu.

Modul în care a trăit Calistrat Hogaș și operele sale care abundă în descrieri ale locurilor din Neamț și ale munților pe care i-a străbătut alături de calul său „Pisicuța” sunt o invitație caldă și directă de a merge pe cărările Neamțului pentru simți bucuria descoperirii peisajelor uimitor de frumoase la fiecare pas, așa cum scriitorul a știut să transmită toate aceste trăiri și emoții prin scrierile sale.

Autenticitatea şi originalitatea colecţiei conferă muzeului o distincţie specială chiar între celelalte unităţi de profil din România, Sidonia Hogaș, fiica cea mica a scriitorului, oferind spre vânzare, în două tranșe, peste 300 de obiecte cu caracter memorial. Aici pot fi admirate pălăria, busola, pelerina, o cană cu apărătoare pentru mustăți, mobilier de epocă, sobele cu aspect monumental, fotografii și tablouri originale cu scriitorul, cu o parte din membrii familiei și animalele favorite, tapiserii, covoare, manuscrisele operei lui Calistrat Hogaș, corespondență și alte obiecte care au aparținut scriitorului.

Calistrat Hogaş a descris în pagini de o rarisimă frumuseţe peisajul natural, pe care l-a receptat cu maximă atenţie şi trezire a simţurilor, iar lucrarea sa de căpătâi, „Pe drumuri de munte” relevă un „Creangă trecut prin cultură“, după cum îl numește Tudor Vianu, un Hogaș uneori greu de urmărit, însă, de cele mai multe ori, genial povestitor și observator, cu o admirație continuă, aproape obsesivă, pentru natură și foarte apropiat dorinței multora dintre noi de a călători prin peisaje de munte decupate din basme.

În calitate de profesor, Calistrat Hogaș era, de asemenea, remarcabil. Rezultatele din domeniul educației i-au fost recunoscute chiar de regele Carol I, care i-a conferit medalia „Răsplata muncii pentru învățământ”, clasa I, iar Mitropolitul Visarion Puiu care i-a fost elev la Seminarul Teologic din Roman i-a făcut un portret frumos în cartea „Însemnări din viața mea”, descriindu-l pe Hogaş drept un „dascăl ce transforma ora de română într-o veritabilă sărbătoare”.

Selecție de referințe critice

„Izvorâtă din mijlocul peisajului moldovean, contopită, am putea spune, cu muntele nemţean, cu un material uman specific naţional, scrisă într-o limbă şi cu un umor ce amintesc pe Creangă, opera lui Hogaş nu e contemporană, ci pluteşte peste rasă şi peste timp. Ea datează de cel puţin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice şi, prin violenţa lirică cu care sunt adorate forţele naturii, de mai mult, din epoca marilor epopei indiene. Hogaş n-a fost un mare poet liric al naturii românești, ca Sadoveanu, de pildă, ci un aed din faptul lumii, când soarele era o divinitate reală şi răsărirea lui o transfigurare universală, când toate fenomenele naturii se prezentau în expresia concretă a unor forţe cereşti, când umanul era amestecat cu divinul, când totul era mit […] stâncile se prefac în monştri şi dumbrăvile şi munţii, apele şi câmpiile se populează, în chip natural, cu nimfe, cu oreade şi hamariade, cu balauri, în care fiecare gest, cât de simplu, se amplifică şi se proiectează măreţ pe singurătatea cerului.” – Eugen Lovinescu, „Istoria literaturii române contemporane (1900 – 1937)”, București, Editura Librăriei Socec & Co. S.A., Bucureşti, 1937

„Opera lui Calistrat Hogaş nu e citită şi în jurul ei pluteşte o adevărată legendă. Autorul e privit de unii ca un prozator miraculos, concurent al lui Creangă şi al lui Sadoveanu. Cutare critic, care-i descoperă note homerice, îl socoteşte un fenomen izolat. Nimic, în fond, mai specific şi în acest sens mai banal românesc, decât literatura lui Hogaş, concurată prin chiar specificitatea ei de Eminescu şi de Sadoveanu. Hogaş scrie independent de Sadoveanu şi are nuanţa lui particulară. Genul este acelaşi. Aşa cum Sadoveanu porneşte la vânat şi pescuit, în căutare de aer deschis, de hrană sănătoasă şi simplă şi de privelişti sălbatece, Hogaş porneşte în munţii Moldovei. Drumeţie şi ospătare, acesta e tot cuprinsul operei. Creaţia obiectivă este integral absentă fie şi în modul epopeic al lui Sadoveanu. Între cele două culegeri, În munţii Neamţului şi Amintiri dintr-o călătorie nu este absolut nici o diferenţă de nivel. Orice propoziţie critică se poate susţine cu citate luate deopotrivă dintr-un volum ori din altul. Hogaş nici n-ar fi putut scrie altceva, inventând. El e un diletant superior, cu o singură coardă, şi ca atare un scriitor minor. Însă un minor mare.” – George Călinescu, „Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, București, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941.

„Hogaş este un Creangă trecut prin cultură. Întreaga tehnică artistică a lui Calistrat Hogaş se desface din unghiul acestei atitudini. […] Mare iubitor de drumuri îndelungi, prin natura cea mai sălbatecă, Hogaş aduce în peregrinările lui sufletul unui civilizat. Hogaş nu aparţine naturii. El o descoperă, dar nu cu jalea sau cu melancolia unei conştiinţe care s-ar simţi separate pentru totdeauna de bunurile naturii, ci cu bucuria cordială a unei regăsiri. Oaspete al mânăstirilor şi al schiturilor pierdute în pustietăţi, tovarăş al călugărilor, el este un adversar al monahismului, în care nu o dată veştejeşte vinovata sau făţarnica îndepărtare de natură. Dacă totuşi umorul lui atrage, până la urmă, în cercul simpatiei sale, şi fiinţa închinătorului din schimnicii, el o face pentru motivul că, sub înşelătoarea lui aparenţă, află pe omul naturii, înzestrat cu instincte puternice, din categoria acelora pe care, în alte împrejurări, i-a caracterizat drept oameni turnaţi dintr-o bucată pe calupuri gigantice.” – Tudor Vianu, „Arta prozatorilor români”, București, Editura Contemporană, 1941.

„Raportările la Omer şi la Rabelais rămân desigur valabile, în aproximarea esenţei operei lui Hogaş, dar, oricum, ele sunt de natură literară, analogii cărturăreşti, care nu se acoperă până la identificare; există însă în viziunea oamenilor care întretaie călătoriile lui Hogaş un cert sentiment al urieşescului; acest sentiment nu vine nici din fabulosul omeric, nici din grotescul rabelaisian, ci vine, cu siguranţă, din basmul nostru. Hogaş nu e un folclorist ostentativ şi nici nu-şi propune să recreeze teme şi viziuni folclorice, aşa cum a făcut-o Creangă; dar înrudirea lui spirituală cu humuleşteanul este neîndoioasă; fantasticul, mai puternic la Creangă, urieşescul, mai specific la Hogaş, sunt două proiecţiuni care pornesc din acelaşi front etnic şi sufletesc, din basm. În povestea lui Harap-Alb totul e urieşesc şi fantastic, poftele lui Setilă şi Flămânzilă sunt elementare, ca forţele naturii, şi sunt fabuloase, ca toate altele ce se petrec în basme; tot ce pare şarjat, grotesc, neverosimil în instinctele, în înfăţişarea oamenilor lui Hogaş, deşi nu suntem pe planul fantasticităţii, ci în pură realitate, este, ca şi la Creangă, un efect al viziunii folclorice, o proiecţie a proporţiilor din basm.” – Pompiliu Constantinescu, „Scrieri”, 3, București, Editiura pentru Literatură, 1969.

„Talentul portretistic al lui Hogaş inovează mai cu seamă în caricatură, contribuţie certă a scriitorului descriptiv şi umorist în evoluţia prozei noastre. Pictorul baroc, de intensă viziune primitivistă, descoperă într-un schimnic din poiana Săhăstriei (De la Văratec la Săcu) o făptură nedesluşită, la limita dintre om şi fiară, cu o claie de păr greoi întoarsă împrejur, ca o balama veche pe o ţâţână ruginită, şi cu mustăţi încâlcite la un loc cu o barbă neatinsă încă de vreun pieptene, care-i acoperea faţa, dând loc spre afară numai la doi ochi albicioşi şi stinşi de bătrâneţe, era atât de bogată şi stufoasă vegetaţia capilară, încât scriitorului i se părea că barba, părul şi sprâncenele lui sunt răsărite nu din piele omenească, ci dintr-o pătură de mâl negru şi fecund, ce trebuie să fi fost aşternută din vremuri peste întreaga lui fiinţă. La această admirabilă formulare, se adaugă nu mai puţin fericita expresie definitorie: acest protopărinte al omenirii. De mare efect sunt portretele caricaturale, care fixează chipul babei mustăcioase şi zbârcite şi acela al fiicei sale, guşata, cu simfonia wagneriană a somnului sforăitor (Spre Nichit). Alături de aceste largi compoziţii, se cuvine menţionat, prin ironia cărturărească fină, spilcuitul franţuzit, d. Georges, cu şarja spiritual a distinsei sale comportări de comesean (Floricica).” –  Șerban Cioculescu, „Varietăţi critice”, București, Editura pentru Literatură, 1966.

„Din literatura noastră, Odobescu este singurul scriitor clasic cu care Hogaş se află în legături de familie spirituală. Amândoi peisagişti pasionaţi, spirite cultivate umanistic, împănându-şi literatura descriptivă cu aluzii mitologice, cu versuri din poeţii latini şi din divinul Dante, orăşeni cu acelaşi umor livresc, deşi cu simpatia pornită spre arta populară, cunoscând adânc limba cărţilor, ca şi limba ţărănească, Odobescu şi Hogaş formează, în cadrul marii generaţii a lui Eminescu, perechea clasică a literaturii descriptive. Oriunde, din opera unuia într-a celuilalt, am putea introduce aspecte de natură fără să observăm intercalarea, dacă numele locurilor descrise de fiecare n-ar fi altele […] Nici stilul lor, de obicei periodic, lucrat în versiuni şi cumul de epitete ornante, nu se deosebeşte […].” – Vladimir Streinu, „Calistrat Hogaș”, București, Editura Tineretului, 1968.

Istoria Casei Memoriale

Casa a fost deschisă publicului încă din 1939, an în care Sidonia, mezina familiei, a organizat într-unul dintre birouri prima expoziție cu obiectele personale ale scriitorului. În amintirea părintelui său, Sidonia a scris cartea de memorii „Tataia. Amintiri despre C. Hogaş”

În anul 1967, la vârsta de 85 de ani, din dorința de a menține nealterată structura originală a casei, Sidonia Hogaș donează statului (prin testament, cu clauze speciale care interzic orice modificare) întreaga proprietate care mai conținea o bucătărie de vară legată de casa mare cu un cerdac suspendat, un pavilion în grădină și o fântână. Sidonia petrece ultimii ani într-un apartament de bloc şi moare în 1976, la vârsta de 94 de ani.

Monument de arhitectură reconstituit parțial și modernizat de scriitor la 1880, clădirea, care a fost locuința scriitorului Calistrat Hogaș și a familiei sale, a suferit două restaurări în intervalele 1967-1968 și 1990-1994, când au fost efectuate reparații capitale și a fost declarată monument istoric, având codul NT-II-m-B-10565.

Muzeul a fost deschis oficial în 1969, iar expoziția de bază din 1994 a fost realizată respectând indicațiile Sidoniei din volumul de memorii Tataia, reconstituindu-se atmosfera de la început de secol XX.

 Redeschiderea Casei Memoriale, 17 aprilie 2025, ora 11.00, la sediul muzeului din str. Calistrat Hogaș nr.1, după finalizarea proiectului demarat în anul 2017

Proiectul de investiție „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial  „Calistrat Hogaș” Piatra Neamț”- cod SMIS 116528 a fost implementat de către U.A.T. Județul Neamț şi finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1 – Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural, Apelul de proiecte POR/2016/5/5.1/1.

Proiectul s-a derulat în perioada 2017-2024 și a avut o valoare totală a Contractului de finanțare de 3.144.499,44 lei, din care asistență financiară nerambursabilă de 1.333.093,28 lei și contribuție proprie de 1.811.406,16 lei.

Implementarea proiectului „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial „Calistrat Hogaș” Piatra-Neamț”- cod SMIS 116528 va contribui la creşterea activităţilor cu o valoare adăugată mare: conservarea muzeului memorial; dezvoltarea activităţilor turistice în zonă; diversificarea ofertei turistice prin punerea în valoare a monumentului;  creşterea notorietăţii la nivel local, regional și naţional cu privire la patrimoniul cultural al zonei Piatra-Neamț; creşterea numărului de turişti, atât români, cât şi străini, în zonă; creşterea volumului investiţiilor în turism. De asemenea, în cadrul proiectului s-a realizat și activitatea de digitizare a obiectivului de patrimoniu cultural.

De-a lungul celor aproape șase decenii de existenţă, muzeul şi-a câştigat o faimă naţională binemeritată, în primul rând datorită prestigiului personalităţii pe care o reprezintă, desigur. Un proiect cultural inspirat de imaginea „călătorului” Calistrat Hogaş a atras aici, de-a lungul timpului, la seratele culturale ale muzeului, nume importante ale literaturii noastre contemporane: Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Constantin Ciopraga, Al. Piru, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Alexandru Ivasiuc, Ioan Grigorescu, Eugen Simion, Mihai Urasachi, Nora Iuga, Mircea Dinescu, Constantin Călin ş.a

Pe de altă parte, la componenta literară a activităţilor găzduite de Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş” (care a prilejuit, de multe ori, convergenţa promoţiilor mature cu cele nou sosite în literatura noastră, sau a scriitorilor din toate zonele ţării cu aceia care locuiesc în Neamţ), s-a adăugat, în timp, şi aspectul pedagogic, pentru că nu a fost uitat niciodată Profesorul Calistrat Hogaş, rămas ca un model în memoria foştilor săi elevi (v. Cezar Petrescu, Păstorel Teodoreanu etc.). De aceea, pe lângă tot ceea ce află grupurile de elevi vizitatori despre activitatea la catedră a scriitorului, profesorii nemţeni au avut şi ei prilejul să participe la dezbateri legate de necesitatea menţinerii / reintroducerii operei hogaşiene în curricula şcolară, despre acomodarea acesteia cu noile metode de predare ş.a.m.d. Lansările de carte, spectacolele de „teatru de cameră”, lecturile publice, proiecţiile de filme sau micro-concertele sunt alte tipuri de activităţi curente care au menirea să impună Muzeul Memorial „Calistrat Hogaş” în conştiinţa publică drept un spaţiu cultural dinamic şi adaptat modernităţii.

De altfel, în cadrul evenimentului, care va marca redeschirerea muzeului, pe data de 17 aprilie 2025, o echipă de elevi ai Colegiului Național „Petru Rareș”, unde în trecut a predat și a fost director însuși ilustrul Calistrat Hogaș, în colaborare cu actorul Teatrului Tineretului, Andrei Merchea Zapotoțki va aduce un omagiu renumitului dascăl prin prezentarea scurtmetrajul artistic „Tataia”, conceput pe baza cărții fiicei scriitorului, Sidonia Hogaș.