Dacă urci pe Ceahlău urmând traseul marcat cu bandă roșie care pleacă de la Stațiunea Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Panaghia – sub Vârful Toaca până la Cabana Dochia vei întâlni, după ce treci de stânca Panaghia, versantul estic al vârfului Toaca. Urcând poteca ce traversează versantul vei ajunge pe vârful Toaca, unde este instalat un observator meteorologic. Tot de aici se poate admira in zilele senine mareția Masivului Ceahlău și a munților mai mici din jur.

Asemeni celorlalte stânci ale Masivului Ceahlău, Toaca are și ea legenda ei. Legenda vorbește despre un neam de uriași care alături de turmele lor au trăit cândva pe muntele Ceahlău. Aceștia pășunau animalele toată vara pe plaiurile muntelui până când dădea omătul și atunci coborau spre Valea Jitanului. Într-o iarnă s-au prăpădit din cauza unei molime aproape toți, reușind să mai scape o fată și un băiat alături de câțiva bouri. Cei doi s-au urcat din nou în plaiul muntelui și s-au gândit să ridice fiecare câte un turn pentru a fi văzuți de oamenii dinspre soare răsare.

Băiatul a reușit să ridice un turn mai mare decât fata, dar ambele erau asemenea unor piscuri mărețe pe care oamenii din văi le admirau în fiecare zi. În ziua în care codrul își schimba fața verde, ziua de Probajini, asupra masivului s-au prăbușit nori de zloată și de gheță care au curmat orice viață de pe munte. După ce s-au scurs puhoaiele, pentru că nu i-au mai văzut, oamenii au urcat pe culme și i-au căutat pe cei doi uriași pe care i-au găsit turtiți sub greutatea gheții. După ce le-au zidit mormânt de piatră în locul unde îi găsiră, oamenii de prin văi și lunci au venit în fiecare an, de Probajini, și au făcut o slujbă în sobor cinstind mormântul lor. De atunci, turnului mare făcut de băiat îi zice Toaca, iar celuilalt mai mic făcut de fată îi zice Panaghia.