Mai jos de bisericuța dintr-un brad exista o veche ctitorie a familiei Cantacuzino, reînnoită în anul 1813 de arhimandritul Benedict, stareţul Mănăstirilor Neamţ şi Secu. Lăcaşul era ridicat pe temelie de piatră, cu pereţi din bârne de brad, în stilul clasic al bisericilor moldoveneşti, în plan triconc, cu o turlă deasupra naosului, cu pridvor lat, deschis inițial, dar închis acum cu pereți de lemn și ferestre. Biserica a fost împodobită cu o catapeteasmă sculptată în lemn de tei, pictată şi poleită cu aur.

Întregul ansamblu al schitului este declarat monument istoric și de arhitectură populară religioasă.

În lăcaşul, considerabil mai larg decât bisericile de lemn tradiţionale, a fost adus, probabil de la o biserică de zid, un impozant iconostas scuptat în stil baroc, cu unele elemente decorative neocalsice. Pictura icoanelor, tributară noului curent din arta religioasă românească a sec. al XIX-lea, anume stilului neoclasic, este opera unor zugravi „de subţire” care desenează siluete elegante şi modelează cu virtuozitate carnaţia şi drapajele veşmintelor. Iconostasul datează probabil din prima jumătate a sec. al XIX-lea.

Galerie foto: