IV – Ceahlăul – Olimpul Moldovei

Ceahlăul, muntele care farmecă cel mai puternic privirea și înaripează în cea mai mare măsură, dintre toți munții României, imaginația drumeților, se înalță ca o măreață cupolă a Carpaților de Răsărit și întregului pământ moldav, pe meleagurile Neamțului. Este un mare și impresionant muzeu în aer liber, cu exponate unice, care poartă cu ele povestea de viață, sub formă de legendă ori simplu toponim: Dochia, Panaghia, Toaca, Dorobanțul, Călugării, Piatra Lăcrimată, Polițele cu Crini, Turnurile lui Butu și Ana, Detunatele.

Este o uriașă insulă de floră și faună, dezvoltată prin milenii și veacuri de grandioasă și zbuciumată evoluție geologică.

Nimbul său legendar – ”muntele sfânt la dacilor”, ”muntele rugăciunii” – este completat de o înfățișare cu adevărat impunătoare, dată de masivitatea sa și o anumită aură misterioasă.Dominând munții din jur și datorită poziției sale relativ singuratice, ce-i permite o vizibilitate distinctă, aidoma unei vechi piramide sau unui semeț promontoriu, Ceahlăul se zărește din multe părți ale Moldovei și Transilvaniei.

Constituit dintr-un sistem de culmi radiare, ce converg în două puncte de înălțime maximă, Ocolașul Mare (1907m) și Toaca (1904), masivul se întinde pe o suprafață de 290 kmp, din care numai 10 la sută reprezintă golul alpin conturat de pereți abrupți, ce-i dau și aspectul de cetate.

Dintotdeauna, fie din împrejurimi, fie de pe culmile sale, sub blândul răsfăț al razelor de soare, ochiul a avut a se bucura și sufletul a se lăsa pătruns de miracolul etern, mereu viu și copleșitor, al naturii: Ceahlăul.

Galerie foto:

Video: