Portul popular

Portul popular tradiţional a constituit unul dintre cele mai reprezentative elemente de cultură populară. Femeile au asigurat diversitatea și originalitatea costumelor, realizând singure majoritatea pieselor de îmbrăcăminte. Ele au împrumutat tipare şi decoruri, dar niciodată nu le-au copiat întocmai, punându-şi amprenta pe fiecare piesă. Se ştie că multe fete îşi coseau cămăşa în taină pentru a fi cele mai mândre atunci când ieşeau la horă în sat.

Costumul popular din judeţul Neamţ se înscrie în caracteristicile generale ale portului moldovenesc de veche tradiţie, cu unele particularităţi morfologice şi estetice zonale şi locale.

Costumul tradiţional femeiesc este de veche factură și se remarcă prin simplitatea componentelor: broboada pe cap, catrinţa, cămaşa cu poale, brâul şi bârneaţa, bondiţa, sumanul, opincile şi nelipsita traistă.

Portul tradiţional bărbătesc era mai uniform, mai simplu şi mai uşor de confecţionat. Costumul de lucru era compus din piese de tip arhaic, fiind în întregime alb: iţarii ţesuţi din bumbac sau păr de oaie, ori ”bernevecii” din pănură, cămăşoiul din ”tort”, încins cu brâul sau chimirul lat, opincile îngurzite şi gluga ciobănească. Costumul de sărbătoare era lucrat din materiale de calitate mai bună, mai bogat şi cu decorul diferenţiat pe zone şi pe vârste. Pe cap, bărbaţii purtau vara pălării cu borul mare, pe care tinerii le împodobeau cu ciucuri, pene sau flori. Iarna puneau cuşma din pănură sau căciula din blană de miel, brumărie sau neagră.

În prezent, costumele tradiţionale mai sunt purtate la biserică de unii locuitori din satele de pe Valea Bicazului, dar în general ele sunt folosite de membrii unor ansambluri de jocuri şi interpreţi de muzică populară.Totuşi, multe bătrâne din satele nemţene mai păstrează în dulap câte un costum lucrat de mama sau bunica lor, în semn de respect pentru munca, dragostea și tradiţia străbună.

Galerie foto: