Săptămâna Patimilor – o călătorie plină de semnificații la mănăstirile din Neamț

Iată, am intrat în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos sau Săptămâna Mare, cum mai este cunoscută. În această perioadă creștinii se îndreaptă mai mult spre credință, spre rugăciune, sunt mai atenți cu rânduiala Postului, participă la slujbele pe care Biserica Ortodoxă le săvârșește. Este săptămâna în care credincioșii caută să ajute mai mult pe cei aflați în nevoi și suferință și, nu în ultimul rând, se gândesc la lucrurile mari, importante care există în viața lor sau pe care doresc să le realizeze.
Este, poate, perioada cea mai potrivită din an pentru a petrece câteva zile la mănăstirile din Județul Neamț. Pe aceste meleaguri, pitorescul se îmbină armonios cu spiritualitatea, pentru o călătorie duhovnicească desăvârșită prin rugăciune profundă și meditatie asupra tainei mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului.

În primele zile ale Săptămânii Sfintelor Pătimiri ale Domnului Hristos se rostește în Sfânta Biserică următorul text liturgic: „Cămara Ta Mântuitorule o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină și mă miluiește!”.
În Sfânta zi de Luni, Biserica ne aduce aminte de fericitul Patriarh Iosif, cel frumos la trup și suflet, care fiind bun și binevoitor cu frații săi, este vândut chiar de aceștia în Egipt. Prin toate câte a pătimit, Patriarhul Iosif este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos. Tot ziua binecuvântată de Luni amintește și de smochinul neroditor ca o pildă pentru oameni de a face voia Domnului pentru binele lor vremelnic și veșnic.
Ziua Sfântă de Marți vorbeşte despre pilda celor 10 fecioare care ne amintește nouă, creștinilor, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre și să fim pregătiți, în fiecare moment al vieții noastre, să îl primim pe Mirele ceresc așa cum se cuvine, cu inimă iubitoare și cu fapte bune.
În Sfânta și Marea zi de Miercuri se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Domnul Hristos. Sfânta Biserică pomenește în mod special ungerea cu mir din partea unei femei păcătoase care a adus mir de mare preț ca semn de cinstire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cerând cu credință să-i fie iertate păcatele. Astfel, femeia a luat rânduiala de mironosiță, iar Sfântul Ioan Gură de Aur face o legătură între Iuda care l-a vândut pe Mântuitorul și femeia căreia i s-au dezlegat păcatele de către Domnul Hristos.

Joia Mare amintește de patru momente importante înainte de Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Hristos: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, rugăciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani și vânzarea Domnului.
În Sfânta și Marea Vineri se prăznuiesc sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Se pomenește de asemenea și de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstingnit împreună cu El.
În Sâmbăta Mare, Biserica prăznuiește îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea în iad. Este Ziua în care Mântuitorul a fost cu dumnezeirea pretutindeni: cu trupul în mormânt, cu sufletul în iad, dar și în Rai împreună cu tâlharul cel mântuit.
La sfârșitul acestei călătorii spre mântuire ne punem firesc întrebarea: ne închinăm noi cu adevărat Sfintei Învieri? Dacă da, atunci le spunem frați celor ce ne urăsc pe noi, iertăm celor ce ne greșesc nouă și suntem binevoitori față de toți oamenii. Atunci suntem cu devărat fericiți pentru că trăim Ziua învierii întru care dorim să ne luminăm, suntem mai conștienți de marea dragoste a Domnului și dăm slava Celui ce a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând.
În această perioadă, dar mai ales în noaptea de Înviere, sute de credincioși din întreaga țară vin în pelerinaj la cele mai frumoase și mai vizitate mănăstiri, precum Văratec, Agapia, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamț, Bistrița, Pângărați, Horaița, Durău, Petru Vodă dar și la schiturile Agapia Veche, Icoana Nouă, Cuviosul Daniil Sihastru, Cuviosul Paisie de la Neamț, Horăicioara, Pocrov, precum și la alte lăcașuri sfinte, pentru că nicăieri în țara noastră nu există meleaguri mai bogate în viață duhovnicească ca aici, în ținutul Neamțului.