Locatia: La 50 km de orasul Piatra Neamt, pe soseaua DN 15 dupa Bicaz spre Buhalnita, se observa silueta zvelta si stralucitor de alba a stramutatei biserici a fostei Manastirii Buhalnita pe teritoriul comunei Hangu.

Adresa: sat Buhalnita, com. Hangu, jud. Neamt

Hramul manastirii: “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului” si “Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava”

Anul constructiei: ctitorie din 1629  a voievodului Miron Barnovschi pe locul unei biserici de manastire din lemn a voievodului Stefan cel Mare.

Istoric

Manastirea din Buhalnita este atestata documentar din anul 1458, ctitorie a voievodului Stefan cel Mare care a daruit-o Manastirii Neamt. In anul 1629, voievodul Miron Barnovschi, in semn de evlavie pentru calugarii din Sihăstria Buhalnitei a construit o biserica din zid cu hramul “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Tot atunci, voievodul a daruit manastirii o berarie care a fost prima berarie din tinutul Neamtului.

Dupa anul 1630, manastirea si-a sporit necontenit avutul prin grija mai multor voievozi ai tari care au inzestrat-o cu intinse mosii, mori si helesteie. Astfel, Manastirea Buhalnita a devenit un adevarat rival pentru cnejii Cantacuzini, stapani ai mosiei Hangu. Incepand cu anul 1653, disensiunile dintre Cantacuzini si calugarii de la Buhalnita au declansat un lung sir de procese care au continuat pana la jumatatea secolului al XIX-lea.

Din anul 1715 incepe o grea perioada in existenta obstei monahale de la Buhalnita datorita faptului ca, voievodul Nicolae Mavrocordat, a inchinat Patriarhiei Alexandriei, manastirea cu tot venitul ei. In timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, odata cu secularizarea averilor manastiresti, asezamantul monahal devine biserica parohiala.

Din anul  1865, in unele chilii se infiinteaza o scoala primara pentru copiii care se familiarizau cu alfabetul latin. Aceasta scoala a fost mutata intr-o noua locatie in anul 1900, deoarece vechile constructii din incinta manastirii se aflau intr-un stadiu avansat de degradare. In anul 1958, datorita constructiei lacului de aculumare si a hidrocentralei de la Bicaz-Stejaru, satele din zona au fost stramutate iar biserica a fost demolata cu grija si reconstruita in locul unde se afla si astazi.

Din punct de vedere architectural biserica este construita pe un plan simplu, dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară si fatada vestica poligonala. Cladirea constituie o exemplificare reusita a stilului moldovenesc specific primelor decenii ale secolului al XVII-lea. Compartimentarea interioara a bisericii este realizata prin cele doua coloane masive pe care se sprijina arcadele despartitoare dintre naos si pronaos si pusa in evidenta si prin sistemul de boltire.

Acoperisul construit in doua ape este strapuns de o turla in zona mediana a locasului, fapt ce  confera monumentului mai multa suplete. Usa de la intrare a pastrat chenarul originar de piatra, decorat cu aceleasi muluri care se intretaie la colturi, iar pridvorul din partea de vest a fost ridicat ulterior anului construirii bisericii. Catapeteasma bisericii a fost adusa in anul 1859 din Alexandria. In interiorul bisericii s-au mai pastrat cateva din cele 25 de strane sculptate, acoperite cu ornamente extrem de variate, ce confera fiecarei piese calitatea de unicat.