Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Neamț și Colegiul Național „Petru Rareș“ Piatra-Neamț (Catedra de istorie), organizează evocarea „V.A. Trifu – un pedagog înnăscut. 155 de ani de la naștere“, în cadrul Nocturnei Bibliotecilor și a proiectului „Să cunoaștem istoria județului prin memoria comunității. Oameni, locuri, fapte“. Evenimentul va avea loc vineri, 27 septembrie 2024, cu începere de la ora 12:00, în Sala Cupola.

Profesorul de limba și literatura germană Vasile A. Trifu a fost directorul Liceului „Petru Rareș“ Piatra-Neamț, între anii 1911-1914 și 1922-1927. Elevii spuneau că „sufletu-i era nemărginire de bunătate, blândețe și entuziasm, iar cuvântul – izvor nesecat de vorbe fermecate“.

Vor prezenta alocuțiuni profesorul Grigoruță Oniciuc, directorul Colegiului Național „Petru Rareș“, și elevele Anya Mihăilă (clasa a XI-a E) și Alexandra Gâscă (clasa a XI-a F). Evenimentul va cuprinde și momente muzicale susținute la chitară clasică și pian de Alexandru Cojocaru, licențiat al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima“ Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamț. Moderatoarea manifestării va fi prof. Mihaela Mereuță, managerul Bibliotecii Județene.

Vasile A. Trifu

S-a născut la 17 septembrie 1869, la Făget, pe atunci, județul Târnava Mică, astăzi, județul Alba, în familia preotului Alexe Trifu. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității București, după care și-a completat studiile în Germania, la Leipzig. V.A. Trifu a murit pe neașteptate, la 2 mai 1927, în timpul celei de-a doua perioade de directorat (1922-1927), la vârsta de 58 de ani. În holul principal al Colegiului Național „Petru Rareș“ este expus bustul său, lucrare a sculptorului V.A. Gheorghiță din Târgu Neamț. Bustul a fost dezvelit la 27 noiembrie 1929, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la înființarea liceului.

A venit la Liceul „Petru Rareș“ în 1903 și s-a dovedit un profesor iscusit, un om gospodar și plin de inițiativă. Cu ajutorul deputatului Leon Mrejeru, a extins spațiul liceului prin construirea etajului superior și a lansat liste de subscripție pentru realizarea ansamblului omagial dedicat lui Calistrat Hogaș, Ion Negre și Mihail Stamatin, primii directori ai Liceului „Petru Rareș“. Operă a sculptorului Mihai Onofrei și a pietrarului Vincenzo Puschiasis, monumentul a fost dezvelit într-o impresionantă manifestare la 27 iunie 1926. În discursul festiv, V.A. Trifu s-a adresat auditoriului cu următoarele cuvinte: „Voi, tânără generație, care mâine veți sprijini pe umerii voștri povara grea, dar scumpă a neamului nostru, voi care veți avea în curând destinele acestei țări tinere și frumoasă, luați pildă de la sărbătoriții voștri de azi, de la eroii idealurilor, de la martirii muncii, și tot ca ei, încă mai mult chiar, munciți și voi, căci în muncă e singura fericire adevărată și trainică pe pământ. Nimic nu înalță mai mult pe om, nimic nu-l purifică mai mult ca munca!“

A realizat cea mai bună traducere din germană (până la el) a cărții „Nibelungii. Gudruna“. Alte scrieri: „Întoarceri pe meleagurile copilăriei“(memorii); „Din trecutul Liceului Petru Rareș Piatra-Neamț“ (1924).

Referințe

„Putem spune că în predarea limbii latine era un erudit. Am avut fericirea să primesc lecții la școală de latinește, pe lângă cele de germană, ramură în care era un literat de seamă. Cunoștea profund obiectul său de studiu pentru că, după ce a terminat Universitatea în București, a stat trei ani în Leipzig, unde s-a specializat în limba germană, fiind însoțit de soția sa și numai astfel se explică și atitudinea sa de scriitor și traducător al unei opere literare germane: Nibelungii. Gudruna“ – preotul Ioan Chircă.

„Cu dânsul dispare un om, care prin bunătate și iubire câștiga inimile celor cu care venea în contact. De o mare delicateță, el nu era în stare să jignească pe cineva, de o atitudine totdeauna împăciuitoare, care potolește și apropie, el reușea să înlăture asperitățile și să aducă bună înțelegere. Prin calitățile sufletului său, el putea să împace în școală, disciplina severă cu oblăduirea părintească, făcându-se iubit și respectat de elevii săi“ – prof. Vasile Ghițescu.

„Deși plecat pentru vecie din mijlocul nostru, amintirea lui este proaspătă în memoria tuturor celor care l-au cunoscut sau i-au citit scrierile. Personalitatea lui mare, ca profesor de liceu, ca director de liceu, ca om în societate, ca fiu al unei familii distinse preoțești din Ardeal și ca un frate scump și prețios dăruit nouă de Transilvania asuprită sub călcâiul unguresc și ca om de litere, este o lumină care va încălzi totdeauna sufletele prin învățăturile, sfaturile și cuvintele lui înțelepte“ – preotul Gheorghe Verșescu.