În Neamţ se păstrează şi în prezent un repertoriu bogat de meşteşuguri impresionant prin varietatea lui. Fiecare detaliu al acestor meşteşuguri reflectă istoria şi moştenirea culturală a acestei zone, fiind în acelaşi timp îndeletniciri unice care au fost transmise de la o generaţie la alta.

Ţinutul Neamţului este cunoscut pentru costumele sale populare, broderii, mobilă, olărit, tapiserie, covoare şi măşti populare realizate pentru a celebra anumite sărbători religioase.
Meşteşugul prelucrării lemnului se remarcă prin varietatea tehnicilor folosite la prelucrare, dar şi prin importanţa pe care o aveau obiectele confecţionate din lemn în gospodăriile tradiţionale.

Confecţionarea măştilor populare este strâns legată în special de sărbătorile de iarnă, acestea au o bogată încărcătură emoţională, reprezentând în general transpunerea unor animale precum capre, cai, urşi, lupi, cerbi sau a unor personaje din mitologia populară sau din folclor.

Traditii si mestesuguri in Neamt, judetul Neamt

Cusăturile şi broderiile care împodobesc obiectele de port popular cămăşile femeieşti şi bărbăteşti, dar şi textilele de interior cum ar fi: ştergare, năfrămi, feţe de masă, prostiri de pat şi de culme redau întocmai gustul pentru frumos, îndemânarea şi talentul cu care au fost lucrate.

Ţesutul ocupă un loc aparte între meşteşuguri, motiv pentru care cele mai numeroase elemente ţesute sunt destinate împodobirii şi decorării interiorului locuinţelor. Astfel, se ţes lăicere, scoarţe sau paretare din lână colorată cu motive geometrice sau florale, ştergare pentru împodobirea interiorului caselor sau pentru diferite evenimente care marchează momente din existenţa umană.

Printre meşterii populari din Neamţ care duc mai departe tradiţiile şi meşteşugurile moştenite din străbuni se numără: Cecilia Hăisan, Ciocârlan Elena, Ciocârlan Vasile, Vasile Neamţu, Vasiliu Maria, Lungu Constantin, Lungu Ionela, Grigoriu Ştefan, Dudanu Vasile, Maria şi Iulian Mihalachi, Rodica Ciocârtău,  Ion Albu, Vasile Gaman, Maria Robu, etc. Acestia reuşesc să creeze adevărate obiecte de artă populară tradiţională care au servit de-a lungul timpului necesităţilor ţăranului român iar acum, aceste creaţii au devenit obiecte cu caracter ornamental.