Daca urci pe Ceahlau urmand traseul marcat cu banda rosie care pleaca de la Statiunea Durau – Cabana Fantanele – Piatra Lata – Panaghia – sub Varful Toaca pana la Cabana Dochia vei intalni, dupa ce treci de stanca Panaghia, versantul estic al varfului Toaca. Urcand poteca ce traverseaza versantul vei ajunge pe varful Toaca, unde este instalat un observator meteorologic. Tot de aici se poate admira in zilele senine maretia Masivului Ceahlau si a muntilor mai mici din jur.

Asemeni celorlalte stanci ale Masivului Ceahlau, Toaca are si ea legenda ei. Legenda vorbeste despre un neam de uriasi care alaturi de turmele lor au trait candva pe muntele Ceahlau. Acestia pasunau animalele toata vara pe plaiurile muntelui pana cand dadea omatul si atunci coborau spre Valea Jitanului. Intr-o iarna s-au prapadit din cauza unei molime aproape toti, reusind sa mai scape o fata si un baiat alaturi de cativa bouri. Cei doi s-au urcat din nou in plaiul muntelui si s-au gandit sa ridice fiecare cate un turn pentru a fi vazuti de oamenii dinspre soare rasare.

Baiatul a reusit sa ridice un turn mai mare decat fata, dar ambele erau asemenea unor piscuri marete pe care oamenii din vai le admirau in fiecare zi. In ziua in care codrul isi schimba fata verde, ziua de Probajini, asupra masivului s-a prabusit nori de zloata si de gheta care au curmat orice viata de pe munte. Dupa ce s-au scurs puhoaiele, pentru ca nu i-au mai vazut, oamenii au urcat pe culme si i-au cautat pe cei doi uriasi pe care i-au gasit turtiti sub greutatea ghetii. Dupa ce le-au zidit mormant de piatra in locul unde ii gasira, oamenii de prin vai si lunci au venit in fiecare an, de Probajini, si au facut o slujba in sobor cinstind mormantul lor. De atunci, turnului mare facut de baiat ii zice Toaca, iar celuilalt mai mic facut de fata ii zice Panaghia.