Călătorule! Când te-ai hotărât să te abați din drumul Piatra Neamț – Târgu Neamț pentru a vizita Mănăstirea Văratec, intri pe un tărâm de vis binecuvântat de Dumnezeu, unde te întâmpină, până ajungi la mănăstire, “codrii de aramă” și “pădurea de argint”.

Având sute de specii de plante și două specii de cvercinee (gorun și stejar) cu exemplare în vârstă de peste 160 de ani,Rezervația naturală “Codrii de aramă” se află pe culmea dealului “Filiorul”, între satul Filioara și satul Văratec, în apropierea Rezervației naturale “Pădurea de Argint” care este bogată în mesteacăn cu exemplare cu o vârstă apropiată de 130 de ani. Pe poalele dealului și pe pajiști, predomină iarba vântului cu flori de culoare albastră spre violet și păiușul roșu. Spre toamnă, frunzele și paiele ierburilor se usucă spre o culoare albă.

La baza dealului curge pârâul Filioara. De la depărtare, toamna, marea doamnă a culorilor, care ne toarnă în suflete picăturile melancolicelor clipe, inspirând pana poeților, ne descoperă, ca într-o expoziție, tabloul încântător colorat de ierburile de la poalele dealului, de arama frunzelor de gorun și stejar peste care se vede argintul mestecenilor.

Cu certitudine că acestea l-au inspirat pe Mihai Eminescu când a scris Călin – file de poveste:

De treci codrii de aramă de departe vezi albind/

Și-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint. /

Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt,

/Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet.”