Toamna lungă de care beneficiem anul acesta ne oferă prilejul benefic pentru petrecerea câtorva ore în aerul proaspăt al pădurilor care înconjoară orașul nostru. Pe jos, cu un mic bagaj, o sticlă cu apă și ceva de-ale gurii, se pot străbate cărările și traseele deja marcate ale celui mai mare “Acvariu de piatră”, din țară, cum este denumit de  biologi și paleontologi. Alcătuit din dealurile Cernegura, Pietricica și Cozla, acest acvariu ciudat, are încastrate în solul argilos care arată în secțiune ca filele unei cărți de zoologice marină, urmele peștișorilor, crustaceelor și scoicilor. Vă amintim că tot arealul din care face parte și orașul Piatra Neamț, a fost în Oligocen, acoperit de Marea Paratethis.

Vă propunem o drumeție pe muntele Cernegura care are o înălțime de 852 m. Vom trece podul peste Bistrița și vom urca, fie pieptiș, prin spatele Căprioarei, fie pe drumul forestier, mai accesibil,  cam 300 de m mai în stânga, pe direcția Văleni. Vom observa pereții înalți ai drumului tăiat în munte din care se văd straturile argiloase formate prin depunere și ridicate la suprafață de mai bine de 30 de milioane de ani. Ca o paranteză, la Muzeul de științe naturale din municipiul Piatra Neamț se găsesc  sute de exponate culese din acest “acvariu”. Ajungem, după numai un sfert de oră, în prima poiană în care vara se face plajă. Dacă ați obosit, puteți face un popas. Urcăm apoi pe traseul marcat cu mult timp în urmă, o cărare care va intersecta, la un moment dat, un alt drum forestier,  mult umblat, care își are începutul în apropierea ștrandului. Urcușul nu e greu și nu e prea abrupt. Dacă avem noroc, găsim și ciuperci cu pălăria vineție spre alb, buni de mâncat. Nu peste multă vreme vom ajunge la un izvor la care ne putem potoli setea, făcând un popas binemeritat. Apa rece și limpede curge firav printr-un uluc amenajat mai demult. Mai avem de urcat doar câțiva zeci de metri, e drept cam pieptiș, dar sus ne așteaptă poieni întinse și priveliști minunate. Liniștea locului este întreruptă doar de cântecul păsărilor, ori de bâzâitul vreunor bondari întârziați. Ajunși aici, putem deschide bagajul cu merinde să ne  astâmpărăm foamea și să ne refacem forțele. Dacă vom fi curioși, vom găsi un semn care amintește de trecerea doctorului Iacomi- mare iubitor al muntelui, promotor al activităților de cunoaștere și protejare a mediului înconjurător, care a contribuit la punerea bazelor turismului montan și a salvamontului.

După ce ne vom fi odihnit, putem alege două variante de coborâre: pe unde am urcat, ori, dacă avem timp și vremea ține cu noi, coborând dealul pe un alt traseu marcat și reamenajat de curând, străbătând Poiana Nicorești,  apoi Poiana Cireșului, ca să ajungem în zona debarcaderului din preajma Bâtcii Doamnei.