Când ne aflăm în Staţiunea Durău (800m), de undeva, de pe pârtie, vom putea admira frumoasa privelişte a Masivului Ceahlău, dominată de vârful Toaca (1900 m), de Panaghia şi Piatra Ciobanului. Gândindu-ne să ajungem la Cabana Dochia, prin Fântânele, urmăm banda roşie şi urcăm prin pădurea de molid şi fag. Travesăm drumul judeţean Durău – Izvorul Muntelui, altădată o mândreţe de drum, şi ne continuăm ascensiunea prin pădure spre înălţimile muntelui, astfel că, după circa o oră, ajungem într-un loc de popas amenajat cu bănci. Până la Cabana Fântânele (1220m), mai avem câţiva paşi. Prin preajmă auzim şipotul izvoarelor cu apa cea mai curată din care putem să ne potolim setea şi să umplem o sticlă, două, cu cristalele lor. O să ne prindă bine. Cabana e bine amenajată. De pe terasă putem admira priveliştea Durăului, a Obcinei Boiştea, a Munţilor Bistriţei, ca nişte valuri încremenite, şi a văii pârâului Schit. Călătorului îi şade bine cu drumul, aşa că pornim mai departe pe cărarea abruptă, până ajungem în pădurea de brazi. După o curbă urmează iar  urcuş şi ne strecurăm pe lângă stânci (în stânga noastră, în drepta e un abis), trecem de un luminiş, urcăm în serpentine pe cărare şi ajungem în locul denumit La Morminte. Dacă am obosit, facem o mică pauză, admirăm priveliştile, pentru urmează să trecem iar prin pădure, în serpentine până la Curmătura Arşiţei de unde se vede Căciula Dorobanţului, Lacul Izvorul Muntelui şi o mulţime de steiuri pe o piatră gigantică. Continuăm drumul prin pădure, pe cărarea străjuită de  brazi, trecem peste o creastă pietroasă şi coborâm  spre partea cea mai îngusta a muntelui. Nu peste multă vreme, vom străbate jnepenişul de pe platoul de unde se ridică semeaţă, Panaghia, pe lângă care trecem cu grijă, (e un un pic mai dificil) nu fără a face câteva instantanee foto. De aici, nu mai este mult până sub Vârful Toaca şi Staţia meteo. Chiar dacă e dificil, putem urca pe cărarea care duce spre Toaca, să admirăm vastele întinderi de la înălţimea ei (1904m). După ce ne-am îndestulat ochii cu adâncimile priveliştilor, traversăm platoul plin de jnepeniş şi ajungem la Cabana Dochia (1750m), unde ne aşteaptă o terasă, câteva bănci pentru popas, o cană de ceai fierbinte din plante aromate şi alte noi, surprinzătoare şi minunate privelişti. Dacă avem vreme, după ce ne-am odihnit şi omenit, putem să trecem pe la Schitul Ceahlău. Traseul este uşor de parcurs în orice anotimp, cu menţiunea celor două puncte mai dificile. Drum bun!