Pornind din Izvorul Muntelui și traversând Poiana Maicilor, până să ajungeți la Cabana Dochia, veți întâlni două stânci impunătoare cunoscute sub denumirea de „Clăile lui Miron”.
Legenda ne vorbește despre un cioban bătrân care cu mulți ani în urmă a venit aici de pe la Secu sau Izvorul Alb pentru a-și paște oile. Aflate la înălțime și pline de verdeață, aceste locuri l-au atras pe ciobanul Miron care obișnuia să poposească deseori lângă această stâncă, mai ales în nopțile cu lună plină. Ciobanul avea harul cântatului din fluier, iar doinele lui …

Sursă foto, Iulian Radu:
Un apus și un răsărit, contemplate din vârful muntelui, sunt vindecătoare, încântă privirea și oferă bucurie călătorului.
Sursă foto, Alex Jitaru:
Pe Ceahlău, muntele magic, muntele sfânt al românilor, fiecare loc de taină ascunde o legendă, fiecare imagine spune o poveste!
Dochia și Traian, Legenda Stănilelor, Panaghia, Piatra Lăcrimată, Turnul lui Butu și Ana, Legenda Detunatelor din Ceahlău, Legenda Polițelor cu Crini, a Pietrei Ciobanului sau a Vârfului Toaca, dar și multe altele sunt impresionate blocuri de piatră, culmi muntoase și stânci răzlețe învăluite în mister, atât prin denumirile lor …

O incursiune în universul fascinant al Muntelui Ceahlău
Galerie foto:
Izvorul Muntelui este un loc deosebit de pitoresc în Neamț. Este locul de unde pleacă trei dintre cele opt trasee ale vestitului Munte Ceahlău, prevăzute pentru turiști.
Tot aici se află și Centrul de Vizitare al Parcului Naţional Ceahlău, care este mai mult decât un muzeu. Este cu adevărat o incursiune în lumea Ceahlăului, o poveste fascinantă pe care turiștii o pot descoperi într-un mod inedit.
Astfel, Centrul de Vizitare al Parcului Naţional Ceahlău de la Izvorul Muntelui este locul unde, înainte de a …

Invitație pe Muntele Ceahlău pentru a afla legenda Babei Dochia
1 Martie, sărbătoarea primăverii și a prospețimii, a victoriei binelui asupra răului, este ziua celebrată prin dăruirea mărțișorului, un vechi obicei moștenit de la înaintași, care se întâlneşte la popoarele din S-E Europei și care în zilele noastre îmbracă diverse forme, de la micile obiecte simbolice de podoabă și până la adevărate cadouri voluminoase și consistente.
Mărțișorul, vestitorul primăverii, este dăruit începând cu 1 martie și este purtat întreaga lună, pentru sănătate, noroc și protecție. La sfârșitul lunii martie și chiar la …

Se apropie 1 Martie și pe lângă obiceiurile și tradițiile legate de mărțișor, vestitorul primăverii, credința populară amintește și de legenda Babelor, asociată cu Baba Dochia, responsabilă cu venirea iernii. Odată cu încălzirea vremii, începând cu data de 1 și până pe 9 martie, Baba Dochia începe să-și lepede cojoacele.
Începutul de primăvară este un bun prilej pentru turiștii iubitori de drumeții montane, de a ajunge pe Muntele Ceahlău. Acolo, Stânca Dochia amintește de o frumoasă legendă. Potrivit acesteia, Dochia a fost o fată adusă încă de când era mica la …

Multe neguri, ploi, vânturi și zăpezi s-au tot abătut asupra Ceahlăului, dar tot pe atâtea au fost și revărsările de lumină ori mănunchiurile de raze ale bolții senine și-ale înflăcăratului ei prinț. Tot așa a fost, prin vremi, și cu bucuriile și durerile oamenilor care au căutat pe-aici rostul zilnic al traiului, singurătatea nevoinței ori căldura năvalnică a iubirii. Zic cei mai bătrâni, care nu uită de spusele moșilor și strămoșilor lor, că în locul de-i zice Piatra cu apă s-a petrecut cândva o tristă poveste de viață, al cărei …

Pe meleagul străjuit de Moş Ceahlău şi udat de Mama Bistriţa, trăia în timpurile de demult un viteaz ce-a fost şi căpetenia oamenilor din această parte a ţării. Ca semn al puterii avea un toiag, dar mândreţea lui şi a nevestei sale era o minunăţie de băiat, pe care îl numiseră Cilu. Au tot trăit ei aşa multă vreme, veseli şi liniştiţi, dar iată că, năvălind nişte tătari pe acolo, să prade casele şi să ia copii în robie, a murit şi tatăl lui Cilu, răpus de sabia unui vrăjmaş.
Şi-apoi, …

Încă de la facerea lumii, Dumnezeu a menit Ceahlăul să fie muntele rugăciunii şi al păstoritului. Şi-apoi, dacă zăpezile, ploile şi vijeliile s-au rânduit prin veac pe culmile sale de neclintit, tot aşa, monahii şi păstorii au avut grijile, bucuriile şi suferinţele lor… O asemenea poveste de viaţă vom afla şi din legenda Stâncilor lui Stănilă, falnice alcătuiri din piatră, cărora li se spune şi Stănilele.
Nu se mai ştie bine când, dar trebuie să fi fost baremi cu vreo cinci-şase sute de ani în urmă, printre ciobanii Ceahlăului se afla …

Cine n-a auzit de viteazul rege dac Decebal şi de marele împărat roman Traian? Ei, bine, atunci trebuie să ştiţi şi de Dochia, preafrumoasa şi curajoasa prinţesă, ce era chiar sora regelui Decebal. Nu-i de mirare deci că mulţi oftau cu gândul la ea, dorind să o aibă soţie. În taină suferea şi viteazul Cobal, frate al fostului rege Duras, ce domnise mai înainte de Decebal. Mult o iubea Cobal, dar – fiind mai puţin curajos la vorbă – încă aştepta să vină clipa potrivită pentru a-i spune de zbuciumul …

Despre stânca Dochiei din Ceahlău, s-a păstrat şi această legendă, pornind din anii aceluiaşi cumplit război al anilor 105-106 după Hristos…
Traian, văzând eşecul primei sale campanii de cucerire a Daciei, a stat preţ de trei ani, tot pregătindu-şi răzbunarea. Şi iarăşi a pornit a curge sânge, şi iar măcelul a cuprins cetăţile din munţi, că doar aşa puteau slăbi şi rezistenţa vitejilor lui Decebal. Ca să nu-i scape iar victoria, a ales Traian cei mai căliţi oşteni şi însuşi i-a condus în luptă sub zidurile celei mai mari cetăţi, Sarmizegetusa …

Se spune că Panaghia n-ar fi fost stâncă de la bun început, ci o mică şi fragedă fetiţă, născută – draga de ea – într-un cătun de la poalele Ceahlăului, în familia unor oameni sărmani. Dar a fost dăruită cu multe şi-alese însuşiri, că degrabă s-au strâns ursitoarele în jurul ei de îndată ce a venit pe lume, menindu-i pe rând mai toate bunătăţile vieţii. Numai că, întrecându-se ele în a-i lumina viitorul, au miluit-o cu de toate, dar… au uitat de noroc! Aşa a tot crescut Panaghia, ca bucurie …

Trăia de mult, nu se mai ştie când, undeva, pe la poalele Ceahlăului, un boier atât de bogat, încât el însuşi nu mai putea ţine seama averilor sale, fără de număr şi fără de capăt. Dacă nu credeţi, vă spun, bunăoară, că numai vitele sale de le-ar fi adunat careva la un loc şi-apoi le-ar fi mânat la adăpat din Bistriţa cea limpede şi sprinţară, apoi pe dată ar fi secat-o, iar parte din dobitoace ar fi ajuns să moară  până la urmă de sete!
Ei, dar fiecare om îi lăsat …

De mult, tare de mult, acum vreo șase sute de ani, în țara românească a Moldovei se afla ca domnitor un voievod foarte vrednic la faptă și blând la vorbă, căruia oamenii i-au păstrat prin vremi amintirea sub numele de Alexandru cel Bun. Fiind timpuri tulburi pe atunci, cu războaie și năvăliri dușmane, oștenii cei mai neînfricați se aflau la mare cinste atât la curtea domnească, cât și pe buzele celor care le povesteau faptele din neam în neam…
Cel mai priceput dintre tinerii viteji ai lui Vodă se arăta a …

Dacă urci pe Ceahlău urmând traseul marcat cu bandă roșie care pleacă de la Stațiunea Durău – Cabana Fântânele – Piatra Lată – Panaghia – sub Vârful Toaca până la Cabana Dochia vei întâlni, după ce treci de stânca Panaghia, versantul estic al vârfului Toaca. Urcând poteca ce traversează versantul vei ajunge pe vârful Toaca, unde este instalat un observator meteorologic. Tot de aici se poate admira in zilele senine mareția Masivului Ceahlău și a munților mai mici din jur.
Asemeni celorlalte stânci ale Masivului Ceahlău, Toaca are și ea legenda …

Cine urcă pe Ceahlău ca s-ajungă la Cabana Dochia, se-ntâlneşte cu Panaghia, o stâncă maiestoasă, impunătoare. Se povesteşte din vremuri de demult, că Panaghia a fost o fată a cărei nume era Maria. Avea ochii albaştri şi luminoşi, ca cerul senin din zilele verii, părul mai negru decât cea mai adâncă şi mătăsoasă noapte, pielea roză şi catifelată, ca a trandafirilor din grădinile raiului, glasul de privighetoare. La naşterea ei, Dumnezeu i-a dăruit o parte din inima şi sufletul Lui. De la o zi la alta, fata creştea şi se …