Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ

Amplasare: Piața Curtea Domnească, nr. 1, Piatra Neamț, judeţul Neamţ, România

Coordonate GPS: N 46 55.993, E 26 22.083

Istoric/legendă: Încă din anul 1934 a fost înfiinţat Muzeul Arheologic Regional Piatra Neamţ, de preotul-arheolog Constantin Matasă, de la care nucleu au fost constituite celelalte secţii, între care şi cea de etnografie. Valorile culturii populare au atras atenţia multor intelectuali, care au întocmit mici colecţii particulare sau şcolare. Cea mai bogată a fost colecţia de piese etnografice, realizată de cercetătorii Văii Bistriţei, înainte de realizarea Lacului de acumulare de la Bicaz. Ea a fost depozitată şi expusă într-o casă din incinta Mănăstirii Durău, până în anul 1975, când a fost transferată la Piatra Neamţ, prin înfiinţarea Muzeului judeţean de etnografie. Slujitorii muzeului au avut sarcina de a căuta şi colecţiona cele mai vechi şi mai interesante mărturii de viaţă şi de muncă din judeţul Neamţ. Până în prezent, patrimoniul Muzeului de etnografie din Piatra Neamţ numără peste de 5.000 de piese, din toate domeniile culturii populare nemţene.

Colecţia de unelte şi instalaţii populare conţine serii întregi de dovezi ale tehnologiilor folosite de locuitorii de pe aceste meleaguri: plugul de lemn şi cel de fier, grapa şi leasa de bătut porumb; răboaje şi bâte ciobăneşti, tălănci şi clopote, topoare şi bărdiţe, beschia şi fierăstrăul, ţapine şi potcoave, coase şi furci, tocila, nicovala şi foalele, târnăcopul şi ciocanele, mijloacele de pescuit (ostia, mreaja, volocul, crâsnicul, leasa, vârşa, ciobaca), curse şi capcane de vânătoare, căruţă şi cărădaica, sania şi sănceul, râşniţa şi moara de mână, uneltele de prelucrat firele textile (meliţa, vârtelniţa, sucala, urzoiul, stativele de ţesut, crivala …), teascurile de  oloi şi must, bancul de tâmplărie cu dălţile şi gealăile specifice şi încă multe alte unelte, până la instalaţiile de industrie populară (moara, joagărul, teascul masiv, piua de bătut sumani şi şteaza, cazanul de ţuică). Toate acestea amintesc de modul manual de lucru, practicat de secole şi milenii de oamenii locului, la care s-a renunţat treptat, de la începutul secolului al XX-lea, devenind astăzi doar piese de muzeu.

Colecţia de obiecte casnice şi gospodăreşti: mulţimea formelor cioplite în lemn (buduroiul, ştiubeiul, ciutura, piua de pisat sare, stambolul, covata, racla de brânză, căuşele şi chiperniţele, lingurile…), sau lucrate din doage (cofa, doniţa, putineiul, bărbânţa, putina, ciubărul, ), pirostia şi ceaunul, opaiţul şi amnarul, piesele de mobilier (laiţa, lada de zestre, colţarul, blidarul), coşuri diferite, piese de arhitectură populară (stâlpi de cerdac şi de tâmplă bisericească). Acestea au creat atmosfera patriarhală a caselor tradiţionale.

Colecţia de linguri este una dintre cele mai mari din ţară, fiind achiziţionată de la un pasionat colecţionar de linguri.

Colecţiile Muzeului de etnografie din Piatra Neamţ sunt reprezentative pentru cultura populară nemţeană. În cele aproape patru decenii de existenţă, acest patrimoniu a fost valorificat, într-o serie de expoziţii şi lucrări ştiinţifice.

Posibilităţi de acces: Piața Curtea Domnească nr.1, Piatra Neamț (DN15 / DN15C / DN15D)

Programul şi taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

10:00 – 18:00 (aprilie – septembrie)

9:00 – 17:00 (octombrie – martie)

Luni este închis.

Taxe de vizitare muzeu

– adulţi: 16 lei/pers.

 

Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț – expoziția de tehnică populară

Amplasarea: Str. Ștefan cel Mare, nr. 37, Târgu Neamț, judeţul Neamţ, România

Coordonate GPS: N 47 12.442, E 26 21.409

Istoric/legendă: Muzeul din Târgu Neamț se află într-o clădire monument istoric – Școala Domnească, ridicată sub domnia lui Grigore Ghica Voievod, în anul 1852, unde a învățat ”buchea cărții” marele povestitor Ion Creangă, eruditul filozof – Vasile Conta și mulți locuitori ai târgului. În curtea spațioasă a școlii, pe latura dinspre răsărit a fost construită o șură, de mari proporții, în stil popular, pentru a adăposti cele mai valoroase și mai răspândite instalații populare – cele din urmă care au supraviețuit până în prezent: o moară de apă, o piuă de bătut sumani și o ștează, un fierăstrău de apă, un teasc masiv și o instalație de distilare. Toate aceste instalații, de dimensiuni foarte mari, au fost achiziționate în perioada anilor 1980 – 1985, salvându-le de la distrugere, pentru a fi conservate, protejate și expuse spre știința tuturor.

Instalația de preparat mustul și oloiul este cea mai impresionantă, fiind compusă dintr-un teasc masiv din stejar, cu o grindă foarte grea, numită ”grapă”, lungă de 8 m și introdusă pe un șurub gros, care prin învârtire o coboară, pentru a presa alternativ, fructele la dispozitivul pentru must, și semințele de cânepă, la dispozitivul pentru oloi. Greutatea foarte mare a grapei asigura o stoarcere eficientă. Alături de teasc se află elementele auxiliare: vatră cu plită, pe care se prăjea sămânța de cânepă și lădoiul pentru depozitat sămânța, plus zdrobitorul pentru struguri sau mere. Această instalație, construită în anul 1920, era adăpostită într-o șură de nuiele, deservind sătenii din comuna Agapia, până în anul 1980, când a devenit piesă de muzeu, de valoare excepțională, prin formă, dimensiune și măiestria execuției.

Fierăstrăul de apă, numit ”joagăr” sau ”moară de scânduri a fost construit în 1932, de un iscusit meșter din Gheorghieni care, deși avea o vârstă înaintată în 1985, a venit la Tg. Neamț, pentru a reinstala joagărul construit de el în tinerețe, Joagărul expus are 15 m lungime, fiind construit dintr-o talpă solidă, pe care s-a instalat cadrul cu vălătuci, numit ”canapea”, pe care se mișcă bușteanul spre jugul cu pânza de fierăstrău, pentru a fi tăiat. Energia este asigurată de căderea apei din canalul de scurgere, pe roata cu cupe care, prin grindei, pune în mișcare roata cu măsele și crângul – toate acestea aflându-se în groapa săpată sub nivelul solului. În colecția muzeală din Neamț trebuia să existe o astfel de instalație reprezentativă meșteșugului de debitare a lemnului, atât de răspândit în satele de pe pâraiele de munte, de la începutul secolului al XIX-lea, până la mijlocul veacului al XX-lea.

Moara de apă a folosit același sistem energetic ca la joagăr, numai că schimbarea poziției crângului a asigurat mișcarea orizontală a pietrei alergătoare, peste care stă piatra zăcătoare și între care sunt zdrobite boabele de cereale. Moara expusă, adusă din satul Borlești, are la coșul de turnat grăunțe, două capete de cai, ca apărători ai instalației.

Piua de bătut sumani este o instalație populară mai simplă, compusă dintr-un sistem de găvane în care se pune pănura de lână, pentru a fi bătută și îndesită, cu ajutorul unor ciocane grele de lemn, cozile înfipte în stâlpii verticali, numiți ”ursoi”. Mișcarea verticală și alternativă a ciocanelor este asigurată de aripioarele de lemn din grindeiul mișcat de roata de apă. Alături se găsește vatra cu ceaunul cu apă caldă, care curge prin uluc direct peste pănura din găvan. Și tot lângă piuă, se află șteaza – un ciubăr găurit în care, apa ce cădea din uluc, învârtea și îndesea țesăturile groase de lână. Această instalație, în trecut, a făcut faima satelor de pe pâraile de munte și de deal din Neamț, pentru calitatea îndesirii pănurei. Piua din expoziție este adusă din satul Crăcăoani, unde exista un număr foarte mare de instalații hidraulice.

Instalația de distilare a țuicii este alcătuită și ea din două componente: cazanul din aramă, încastrat în vatră, unde se pun fructele fermentate și butoiul cu serpentina de răcire. Răspândirea ei s-a datorat întinderii deosebite a livezilor de pruni și meri. Dimensiunile acestor instalații erau foarte variate, de la cele mici, precum cea din expoziție, provenită din satul Humulești, până la adevărate fabrici de spirt, apărute încă din secolul al XIX-lea.

Aceste instalații expuse la Muzeul din Târgu Neamț sunt mărturii vii ale ingeniozității și îndemânării meșterilor lemnari care le lucrau și a priceperii sătenilor care le foloseau, în interes propriu sau al celor din zonele deficitare în asfel de îndeletniciri.

Posibilităţi de acces: Str. Ștefan cel Mare, nr. 37, Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Programul şi taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

10:00 – 18:00 (aprilie – septembrie)

9:00 – 17:00 (octombrie – martie)

Luni este închis.

Taxe de vizitare muzeu

– adulţi: 16 lei/pers.

– grupuri adulţi şi studenţi*: 8 lei/pers.

– preşcolari şi elevi: 4 lei/pers.

*NOTĂ: Prin noţiunea de grup se înţelege un nurnăr de minim 10 persoane

Date de contact: telefon: +40.233.790.594, Website: http://mietn.muzeu-neamt.ro/

 

Muzeul „Neculai Popa” Târpeşti

Amplasarea: Str. Neculai Popa 342-306, Sat Târpești, Comuna Petricani, judeţul Neamţ, România

Coordonate GPS: N 47.150639, E 26.438472

Istoric/legendă: Muzeul „Nicolae Popa” din Târpești, înființat de meșterul popular care îi dă şi numele (1919-2010), este o instituție muzeală privată, situată la 12 km de orașul Târgu Neamț, în comuna Petricani.

Într-o curte îngrădită cu gard de nuiele, ca odinioară, se deschide o alee străjuită de o parte și de alta de pomi și statui de lemn și piatră, iar în capătul ei se ridică o casă tradițională cu cerdac din lemn. Este casa meșterului popular cioplitor în piatră și lemn Nicolae Popa din Târpești, astăzi unul dintre cele mai frumoase şi interesante muzee etnografice din Moldova.

Nicolae Popa, creatorul muzeului, cunoscut ca meşter popular, artist, colecţionar de excepţie, scriitor, a învăţat de copil să facă măşti de Anul Nou, iar mai târziu, să sculpteze în piatră (gresie) şi lemn, să cioplească chipuri de oameni, cu înfăţişări originale. A donat peste 1900 de piese de artă populară și etnografie care au îmbogățit colecțiile unor muzee din țară și din străinătate, iar lucrările sale au participat la expoziţii organizate atât în ţară, cât şi în marile oraşe ale lumii din Italia, Polonia, Iugoslavia, Franța, Elveția, Argentina, S.U.A., Mexic, Belgia, Germania, Olanda, Mongolia, China, Suedia, Japonia, Canada, Bulgaria.

Ansamblul muzeal este format din două clădiri. Primul imobil este cel construit ca locuință de către Vasile și Elena Popa, fiind format din patru încăperi care adăpostesc majoritatea creațiilor meșterului popular (măști și costume pentru spectacolele de Crăciun și Anul Nou, sculpturi naive în lemn și piatră) și o colecție de veste, brodate cu motive decorative tradiționale, din zona Neamțului. Cea de-a doua clădire, cunoscută drept „Casa colecțiilor”, a fost ridicată începând cu anul 1974 și a fost deschisă publicului trei ani mai târziu. Imobilul deține o varietate de colecții de arheologie, numismatică, etnografie, obiecte religioase și pictură naivă.

Imaginea idilică a satului tradițional este completată de curtea împodobită cu creațiile meșterului, încântătoare prin armonia dintre natură şi arta naivă expusă, iar accesul spre ansamblul de sculpturi se face printr-o poartă monumentală, realizată în lemn de stejar, care înglobează, ca într-un arbore genealogic al familiei, un număr însemnat de figuri umane.

Câteva din sculpturile realizate în lemn, cu rol decorativ, se află și în expoziția permanentă a Muzeului de Istorie și Etnografie din Târgu Neamț.

Posibilităţi de acces: DN15C – DJ 155I

Programul şi taxa de vizitare:

Program de vizitare muzeu

Luni – Duminică: 08.00 – 20.00

Taxe de vizitare muzeu

– adulți – 10 lei/pers.

– preşcolari, elevi – 5 lei/pers.

Date de contact: telefon: +40.747.134.040, +40.758.640.653, e-mail: [email protected]; [email protected], website: http://www.muzeulpopa.ro/

 

Muzeul particular Vasile Găman

Amplasarea: Muzeul este situat în satul Lunca, Comuna Vânători-Neamț, județul Neamț;

Coordonate GPS: N 47.22518, E 26.30032

Istoric/legendă: Vasile Găman – sculptor popular talentat și modest, trăiește în satul Lunca, comuna Vânători-Neamț, pe aceste meleaguri binecuvântate, unde străjuiește de șase veacuri Cetatea Neamț și de unde și-a luat puterea creatoare și iubirea de moșie și de neam, pe care le-a redat în forme simbolice în lemnul nobil al codrilor. Meșterul iscusit și cei doi fii ai săi – Gheorghe și Vasile – au dăltuit, cu migală și măiestrie, zeci de cruci și troițe, iconostase și strane, pentru multe biserici din județul Neamț și din țară, dobândind un binemeritat renume.

În toată gospodăria sa, se găsesc dovezi ale talentului și îndemânării lui Vasile Gaman, începând de la poarta mare, pe care, așa cum spune el: „am scris istoria neamului cu dalta, pentru știința tuturor trecătorilor”. Este o creație unică, de complexă concepție, în care sunt redate momente și scene istorice importante și figurile marilor domnitori, într-o manieră unitară, de o înaltă realizare artistică. 

Dragostea pentru tradițiile locuitorilor de pe Valea Ozanei s-a concretizat în întocmirea unor colecții, prin care au fost salvate de la distrugere unelte și obiecte casnice, blidare și mesuțe, costume vechi, pieptare și sumane, oale de toate felurile, instrumente muzicale, dar și monede vechi,  icoane, cărți și hărți vechi și câte și mai câte valori, aruncate prin poduri sau șuri, din netrebuință practică. Vasile Gaman le-a căutat, le-a adus acasă, le-a curățat și conservat, dar nu avea unde să le expună. Astfel, în anul 1988 a construit o casă specială, pentru expunerea colecțiilor care s-au înmulțit mereu. Casa-muzeu Vasile Gaman respectă tradiția locală, fiind cu două camere și tindă pe mijloc, cu cerdac bogat decorat și o dolie lungă, în spate. Toate spațiile interioare sunt tixite cu obiecte, asfel că nu știi la ce să te uiți mai întâi: la costumele de sărbătoare? la covoarele și la lăicerele din lână? la recuzita penntru jocurile de Anul Nou? sau la crucile, statuietele sau tablourile sculptate de meșter? Pe toate trebuie să le privești cu atenție, deoarece înmagazinează taine de viață și de muncă ale strămoșilor sau simțămintele creatorilor contemporani.

Vasile Gaman s-a îngrijit să lase moștenire frumosul meșteșug practicat de o viață. Mai întâi i-a învățat meserie pe feciorii lui, care în prezent, sunt și ei la rândul lor meșteri cunoscuți și apreciați.  Apoi a școlit numeroși elevi de la școala din sat, până când a devenit instructor în arta lemnului, în cadrul Școlii populare de artă și apoi la Centrul de Cultură și Artă ”Carmen Saeculare” din Piatra Neamț. Se mândrește că mulți învățăcei de ai lui au îmbrățișat această meserie – o adevărată ”brățară de aur”, cum spune el, care îți oferă o deosebită satisfacție și recunoaștere.

Când mergeți spre Mst. Neamț, abăteți-vă puțin pe un drumeag la dreapta, vreo 2 km și intrați la familia Gaman. Veți găsi aici, alături de exemplele de hărnicie și talent,  de valorile culturale deosebite, adunate și expuse în muzeu, niște oameni primitori și bucuroși de oaspeți, iar dacă te nimerești la sărbătoare, poți să guști din plăcintele ”poale’n brâu”, făcute cu pricepere de nevastă și din păhărelul cu țuica de prune, preparată de meșterul însuși. Și totul se face aici cu bună voie, într-o sfântă liniște și dragoste pentru frumos.

Date biografice:

• Vasile Gaman s-a născut în anul 1936, în satul Lunca, comuna Vînători-Neamț, unde domiciliază și în prezent;
• Absolvent al Școlii de Artă și Meserii dinTîrgu.Neamț, în 1954;
• Meșter autorizat în prelucrarea lemnului, cu atelier propriu din 1960;
• Instructor la clasa de sculptură, de la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț – 1990-2010;
• Membru al Academiei Artelor Tradiționale din România, Sibiu,1996;
• Cetățean de onoare al comunei Vînători-Neamț.

Posibilităţi de acces: din drumul național 15B, pe partea dreaptă în sensul de mers de la Târgu Neamț la Pipirig, după cca 4 km, pe DC169 este satul Lunca, iar la muzeu se ajunge urmând indicatoarele. Coordonate GPS: N 47.22518, E 26.30032

Date de contact: 0736 324 173

 

Muzeul de istorie şi etnografie „Olga Mavrocordat-Sturdza” Grinţieş (complex muzeal „vivant”)

Amplasarea: sat Grințieș, comuna Grințieș, județul Neamț

Istoric/legendă: Muzeul s-a fondat în 2015 de către un grup de gospodari din Grinţieş, specialişti în arta lemnului. Casa este în stil tradiţional muntenesc, cu prispă largă de-a roata şi cu cerdac în faţă şi trei frontoane în spate, o casă de om înstărit, învățător sau preot de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este acoperită cu draniţă mică, înflorată simplu. Are mai multe feluri de „flori” din lemn, realizate de meşterii noştri, care împodobesc cerdacul, prispa şi „sufitul”. Casa muntenească cuprinde o cameră „de curat”, cu pat, masă, blidar, scaune tradiţionale şi alte exponate de lemn sau lut. Camera mare are două perechi de stative (războaie de ţesut), urzoi, vârtelniţe şi alte unelte ale industriei casnice. Acest atelier de industrie casnică beneficiază de aportul unei țesătoare și a unui țesător, învățător în sat, Ilie Alexandru, ce a învățat meșteșugul de la mama sa.

Muzeul mai are a anexă care cuprinde două ateliere, unul de fierărie şi unul de tâmplărie, construită în acelaşi stil muntenesc caracterizat de măsură şi bun gust. Toate cele trei ateliere sunt „vivante” – tradiţionale, dar funcţionale – , meşterii populari putând face dovada măiestriei lor putând realiza în fața vizitatorilor diverse obiecte. La fierărie se fac toporaşe, baltage, potcoave, cârlige, belciuge etc. Atelierul de tâmplărie cuprinde un strung de lemn, unde pot fi strunjite diverse obiecte: „culişere”, picioare de mese sau scaune, fuse, furci de tors etc.; banc lucru, unde se pot pune cozi la diverse unelte, se fac ornamente de lemn, se rindeluieşte, se fac cu fierăstraiele subţiri (fireze) „florile” de împodobit casele etc. Din „şpani” de lemn se face draniţa, prin despicare şi apoi se înfloreşte cu „cuţiotoaiele” la „calul bălan”, un dispozitiv cu pedală pentru strângere şi modelare. Printre exponate aflăm un sicriu, lăzi de zestre, obiecte de dogărie şi rotărie. Atelierul tradiţional a fost constituit cu obiecte donate, cu mare vechime (strungul este de peste 100 de ani). Alte obiecte din lemn, în special de dogărie, se mai află în podul casei amenajat ca pavilion expoziţional, folosite în agricultură sau creşterea animalelor. Meşterii atelierelor sunt Valentin Ghiorghiu şi Ludovic Gabor sau Ilie Ichim și Daniel Dieaconu. Muzeul se află în curtea primăriei și este în custodia Asociației Pro Grințieș.

Posibilități de acces: accesul se realizează din drumul național DN15, pe partea dreaptă în sensul de mers Poiana Largului – Tulgheș

Date de contact: Prof. dr. Daniel DIEACONU – 0757 152 478

 

Elena si Vasile Ciocârlan – meşteri populari: împletituri cânepă şi măşti

Amplasarea: Str. Principală  (DJ 208G) nr.435, Sat Ştefan cel Mare, Comuna Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ, România

Istoric/legendă: În comuna Ştefan cel Mare din judeţul Neamţ, meşterul popular Vasile Ciocârlan duce mai departe meşteşugul măştilor. Fiind născut și crescut la sat, unde tradiţiile, obiceiurile şi, mai ales, ritualurile tradiţionale de sărbători sunt mai bine păstrate și mai intens trăite, Vasile Ciocârlan și-a făcut o îndeletnicire din a confecționa cu ingeniozitate, simţ ironic pronunţat și cu multă măiestrie o varietate de măşti, exprimând astfel propria critică asupra personajelor populare. Măştile sale, care se remarcă prin expresivitatea cu care sunt realizate, îmbracă o diversitate uluitoare de forme, creând prin efectul lor o lume fantastică, de un pitoresc aparte.           Îmbinând inventivitatea cu tradiţionalismul, meşterul popular Vasile Ciocarlan crează nu doar măşti, ci şi poveşti – despre unul, despre altul, despre oricine. Toţi românii cunosc pe cineva care „are mereu gura deschisă” sau pe cineva care „are urechile mari”. Tot aşa, cu o ironie subtilă şi în acelaşi timp cu un simţ critic exigent, meşterul evidenţiază cu măiestrie trăsături de caracter, tipologii de oameni şi răutăţi ale vremurilor. Măştile creează, astfel, posibilitatea de exprimare a unor adevăruri care, altminteri, nu ar putea fi rostite.

La realizarea măştilor, meşterul Vasile Ciocârlan foloseşte o multitudine de materiale precum pielea şi blana de animale, ţesături de pânză sau postav gros, lemn cioplit sau coajă de copac. Uneori expresivitatea care se vrea a fi atinsă în creaţie cere ca în confecţionarea măştilor să fie folosite şi materiale mai deosebite cum ar fi bucăţi de metal sub formă de plăci sau cercuri, sfoară groasă colorată, pene de păsări, câlţi de cânepă, păr de cal sau de porc, carton colorat, mărgele, nasturi, bucăţi de sticlă, boabe de fasole, coarne de animal sau cioburi de oglindă.

Astfel, cu măiestrie şi îndemânare, iau naştere măşti antropomorfe reprezentând moş, babă, ursar căldărar, cucoană, jidan, cât şi măşti zoomorfe reprezentând ţap, capră, berbec, urs. Acestea şi altele sunt realizate manual în atelierul de la domiciliul meşterului Vasile Ciocârlan, situat în satul Ştefan cel Mare din comuna cu acelaşi nume. Fiind lucrate manual, caracterul de unicitate al măştilor este mereu prezent, meşterul punându-şi amprenta personală în cel mai original mod cu putinţă.

Ca un bun cunoscător al obiceiurilor şi tradiţiilor ținutului Neamț, Vasile Ciocârlan reuşeşte, prin măştile create, să întregească atmosfera specifică sărbătorilor de iarnă în satele din Moldova.

Elena Ciocârlan, soţia domnului Vasile Ciocârlan, este unul din meşterii populari care şi-a amenajat acasă un atelier propriu pentru a crea obiectele de artă populară deosebit de frumoase, ajungând să stăpânească admirabil meşteşugul lucrului cu cânepa. Deşi acest meşteşug a fost practicat de multe dintre femeile de la sat, cu timpul, prea puţine au mai păstrat ştiinţa nodurilor şi a împletitului sforii de cânepă. Aparent uşor de realizat, aceste împletituri din sfoară de cânepă necesită multă migală, intuiţie estetică şi o doză importantă de răbdare. Practic, împletitul sforii de cânepă, alternanţa nodurilor şi a liniilor, nu au alte limite decât acelea ale imaginaţiei fiecărui meşter în parte.

Elena Ciocârlan a folosit cărţi mai vechi pentru a învăţa bazele meşteşugului, după care totul a venit de la sine. Cu multă răbdare şi muncă, din sute de metri de sfoară învârtită şi răsucită, aceasta a reuşit să creeze nenumărate obiecte artizanale care au la bază nodurile. Printre obiectele realizate de doamna Elena Ciocârlan sunt feţe de masă decorative, suporturi pentru ghivecele de flori şi coşuri pentru flori, panouri decorative mari menite să acopere spaţii de pe pereţii casei. Împletitul sforii de cânepă în structuri geometrice are o frumuseţe aparte, dând naştere la piese decorative extrem de interesante.

Doamna Elena Ciocârlan şi domnul Vasile Ciocârlan sunt membri ai Asociației Meșterilor Populari din Moldova şi, în această calitate, sunt prezenţi cu măștile și cu produsele împletite din cânepă la numeroase festivaluri sau manifestări cu temă populară sau tradiții.

Posibilităţi de acces: (E85 – DJ 208G / DN15C – DN15D – DJ 208G)

Date de contact: telefon: +40.749.811.589, e-mail: [email protected]

 

Ștefan Grigoriu, Târgu-Neamț – meșter popular cioplitor în lemn

Amplasarea: atelierul și locuința meșterului sunt situate în orașul Târgu Neamț, str. Slt. Radu Teoharie nr.42

Coordonate GPS: N 47.202349, E 26.364932

Istoric/legendă: Meşterul Ştefan Grigoriu, locuieşte în Târgu Neamţ şi este nepotul renumitului meşter din Târpeşti, creator de muzeu etnografic, Nicolae Popa. Să sculpteze şi să facă măşti, a învăţat sub îndrumarea lui, pasiunea pentru meşteşug de la el probabil vine, dar şi de la unchii săi, care sunt tâmplari renumiţi în Petricani. ”Am participat la Târgul ITB, 2015, de la  Berlin (World`s  Leading Travel Trade Show, din anul acesta, 4-8 martie), cu produsele mele şi am avut succes”, ne spune cu modestie, arătându-ne feluritele obiecte realizate în care descoperim talent şi măiestrie, “dar eu nu sunt doar meşter de târguri, eu lucrez la comandă blidare, cofe, căuşe, sărăriţe, linguroaie mari cu bilă, polonice, toiege cu bilă, covăţele pentru fructe (fructiere), sfeșnice, mobilier rustic, măsuţe cu scaune, laiţe, tăblii de pat, creioane, măşti din lemn, că eu din asta trăiesc. Eu folosesc lemn de orice esenţă dar, în ultima vreme, mai mult lemnul de brad, cireş, nuc, paltin. Sunt invitat desigur, la târgurile meşterilor populari, organizate în oraşe dar şi de mall-uri, deseori, dar nu pot răspunde la toate. Fac parte din Asociaţia Meşteşugarilor Nemţeanca din Târgu Neamţ, Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova, Asociaţia Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţ.

Posibilităţi de acces:  din DN15C Piatra-Neamț – Târgu-Neamț se virează a dreapta în sensul giratoriu de la intrarea în orașul Târgu-Neamț, pe str. Slt. Radu Teoharie, iar nr.42 este pe prima fundătură de pe dreapta străzii, după Cafeneaua Danioti

Date de contact: tel. 0742 925 725

 

Constantin Lungu – cioplitor lemn, metal

Amplasarea: Atelier propriu: Str. Trandafirilor nr. 1A, Târgu Neamț, judeţul Neamţ, România (pe drumul de acces către Cetatea Neamţ)

Coordonate GPS: N 47.198333, E 26.352389

Magazin de artă populară şi artizanat: Strada Arcaşului, Târgu Neamț, judeţul Neamţ, România (pe drumul  dintre Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” şi Şcoala gimnazială „Ion Creangă” din Târgu Neamț, prima casă pe partea stângă)

Coordonate GPS: N 47.215167, E 26.343861

Istoric/legendă: Meşterul Constantin Lungu, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţului, are atelierul în Humulești, lângă Târgu Neamț. Specializat în sculptura în lemn, el lucrează bâte şi toiege de stână, baltage din lemn de soc şi alun, unele încrustate, altele placate cu cositor, la capătul cărora sunt sculptate felurite chipuri de bărbaţi înfăţişând ciobani păzindu-şi turmele de oi. În plus, din crengi şi rădăcini din lemn de tei sau corn, confecţionează toiege cu motive populare ori diferite obiecte sculptate, pentru decorarea interioarelor de locuit. Alături de acestea, descoperim în atelierul său frumoase lăzi de zestre, meşteşugit placate în foiţă de cositor, pe care sunt încrustate simbolurile tradiţionale, soarele şi crucea. Meșterul mărturisește că realizarea unor astfel de obiecte necesită mult timp, încrustarea în metal fiind migăloasă, întrucât metalul trebuie tras în foi foarte subţiri pe un calandru şi apoi bătut pe obiectul în sine cu unelte speciale.

Măștile pentru sărbătorile de Anul Nou sunt un alt meșteșug pe care Constantin Lungu îl perpetuează. Acestea sunt confecţionate din blană tăbăcită, cromată, având cusături manuale. Măştile se pot pune şi pe cap, dar şi pe perete, ca decoraţiuni interioare.

Constantin Lungu este absolvent al Universităţii Tehnice “Gheorghe Asachi” din Iaşi. Împreună cu Ionela, soţia sa, cei doi formează o familie de artişti populari aparte. Locuiesc la distanţă de numai trei case decelebra casă a lui Ion Creangă, gard în gard cu biserica din sat, înfăţişarea meşterului Constantin Lungu având ceva din arhetipul românesc întruchipat de marele povestitor din Humuleşti.

Familia Lungu se poate „lăuda” cu o bogată experienţă mediatică, având numeroase apariţii în cotidiene naţionale, dar şi în emisiuni televizate, cei doi fiind extrem de apreciaţi tocmai datorită măiestriei lor, dar şi savorii pe care o degajă întotdeauna în conversaţie.

Alături de ceilalți membri ai Asociației Meşterilor Populari din Ţinutul Neamţului, Constantin Lungu este implicat direct în atragerea copiilor talentaţi din şcoli, care doresc să deprindă arta meşteşugurilor populare tradiţionale din Neamţ, la ateliere specializate, în acest fel asigurând condiţiile transmiterii tradiţiei mai departe.

Posibilităţi de acces: Str.Trandafirilor nr.1A (Atelier propriu) / Strada Arcaşului (Magazin de artă populară şi artizanat), Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Date de contact: telefon: +40.233.790.093; +40.742.999.506; 0726.985.695, e-mail: [email protected]

 

Ionela Lungu – modelator lut

Amplasarea: Atelier propriu: Str. Trandafirilor nr. 1A, Târgu Neamț, judeţul Neamţ, România (pe drumul de acces către Cetatea Neamţ)

Coordonate GPS: N 47.198333, E 26.352389

Magazin de artă populară şi artizanat: Strada Arcaşului, Târgu Neamț, judeţul Neamţ, România (pe drumul  dintre Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” şi Şcoala gimnazială „Ion Creangă” din Târgu Neamț, prima casă pe partea stângă)

Coordonate GPS: N 47.215167, E 26.343861

Istoric/legendă: Meșterul popular Ionela Lungu, de meserie inginer, este membru fondator al Asociației Meșterilor Populari din Ținutul Neamț, membră a Asociației Meșterilor Populari din Moldova și a Asociației Naționale a Creatorilor Populari din România.

Cu un talent nativ, moștenit de la părinții și bunicii ei, născută la Tulcea, Ionela a ajuns, prin căsătoria cu Costin Lungu, și el meșter popular de renume, să locuiască la două-trei case mai încolo de casa marelui povestitor Ion Creangă, de care este îndrăgostită din copilărie. Ionelei nu i-a trebuit mult timp să realizeze, la Humulești, primul personaj cu chipul din humă, îmbrăcat în costum popular. A fost primul pas. De atunci, a participat cu lucrările sale inspirate din opera lui Ion Creangă, din care și-a construit un brand cunoscut în toată lumea, la târguri etno-folclorice din țară și de peste hotare, reprezentând cu cinste județul Neamț și România.

Figurinele Ionelei Lungu sunt modelate din lut, apoi sunt uscate, pictate şi împodobite cu păr şi mustăţi din fire naturale sau căciuliţe făcute din pielicele tăbăcite de miel. Fiecare personaj din povestea lui Creangă este amuzant şi foarte expresiv, stârnind râsul copiilor şi al adulţilor deopotrivă şi încadrându-se perfect în descrierile povestitorului. Datorită personajelor închipuite de Ionela Lungu, la care folosește cunoștințele de modelaj în lut, tăbăcitul pieilor, croirea pielicelelor de miel, împletirea fuioarelor de cânepă, prepararea culorilor și pictură învățate din mers, vizitatorii și cei care cumpără spre amintire figurinele citesc și recitesc poveștile humuleșteanului.

Alături de aceste figurine unicat, Ionela Lungu mai realizează tapiserii din fire naturale de lână lipite pe sac (ţesătură textilă) prin tehnica colajului, cu secvenţe din „Amintiri din Copilarie”: Nică în cireş, Pupăza din tei etc. Aceste tapiserii sunt aidoma păretarelor moldoveneşti întâlnite ca obiecte de ornament în casa ţăranului moldovean.

Fost profesor la Școala de Arte și Meserii din Vânători-Neamţ, apoi la Clubul Copiilor din Târgu Neamț, Ionela Lungu continuă activitatea de transmitere a cunoștințelor ei de meșter popular cunoscut în întreaga lume: “Pentru că meșteșugul trebuie transmis mai departe generațiilor ce vin. Am fost profesor coordonator în mai multe tabere de creaţie de la Muzeul Satului, în proiectul „Vara pe uliță’, sau am fost cooptată în proiectul „Micii meşteri din Copou”. Îi învăţam pe copii să facă figurinele. Copiii, pe măsură ce modelau personajele, aflau și despre povestea lui Ion Creangă. Valorificarea tradițiilor, zestrea poporului român, și transmiterea lor copiilor este o datorie pe care fiecare meșter popular și-o asumă” declară Ionela Lungu.

Amuzanta și expresiva diversitate de figurine, tapiseriile cu teme inspirate din lumea lui Ion Creangă, executate în tehnica colajului, împrenă cu măști, toiege sau baltage din lemn de esenţă tare (alun, carpen sau corn) și alte obiecte de artă populară realizate de soțul ei, sunt expuse în magazinul propriu amplasat la poalele dealului pe care este situată Cetatea Neamţ sau la atelierul amenajat la domiciliu.

Posibilităţi de acces: Str.Trandafirilor nr.1A (Atelier propriu) / Strada Arcaşului (Magazin de artă populară şi artizanat), Târgu Neamț (DN15B sau DN15C)

Date de contact: telefon: +40.233.790.093; +40.742.999.506; 0726.985.695, e-mail: [email protected]

 

Maria şi Iulian Mihalache, Bălţăteşti – ţesători

Amplasarea: Str. Albinei, Sat Valea Arini, Comuna Bălţăteşti, judeţul Neamţ, România

Coordonate GPS: N 47.132250, E 26.291722

Istoric/legendă: Maria şi Iulian Mihalache sunt artizani ai frumosului, cu motive de inspirație populară din zona Moldovei. Lucrările acestor artiști sunt astăzi expuse în galerii de artă și în apartamente de lux din marile centre urbane, redând cu fidelitate, la nivel simbolic, sufletul locurilor şi legendele neamului.

În comuna Bălţăteşti din judeţul Neamţ, meştesugul ţesutului este dus mai departe de către meşterii populari Maria şi Iulian Mihalachi. Judeţul Neamţ se mândreşte cu o bogăţie de tradiţii în arta populară, dar şi cu dorinţa oamenilor de a le păstra şi duce mai departe. Unul din meşteşugurile cele mai cunoscute în zona Neamţului este ţesutul, o artă de veche tradiţie la Neamţ care s-a răspândit şi datorită obiceiului conform căruia mireasa trebuia să ofere drept zestre covoare ţesute cu mâna ei, ca simbol al hărniciei şi iscusinţei proprii.

Meşterii populari Maria şi Iulian Mihalachi lucrează în atelierul lor ţesături de uz casnic şi decorativ, folosite în casele tradiţionale moldoveneşti. Interiorul acestor case redau bogăţia, frumuseţea şi utilitatea acestor ţesături. Compoziţiile ornamentale folosite, alături de reprezentările stilizate şi denumirile sugestive ale motivelor,  pun în evidenţă valenţele estetice deosebite ale obiectelor ţesute.

Tehnica de lucru folosită este o tehnică populară din zonă, şi anume ţesutul în război de ţesut orizontal (stative) folosind lână naturală sau vopsită cu plante, în diverse culori. Ţesăturile sunt realizate folosindu-se atât motive tradiţionale specifice zonei Neamţului, cât şi stilizări după motive abstracte, iar vopsitul lânii se realizează după reţete tradiţionale, utilizând coloranţi naturali obţinuti prin fierberea în apă a frunzelor, florilor, scoarţei, rădăcinilor anumitor plante, precum şi din unele minerale.

Obiectele realizate de către meşterii populari Maria şi Iulian Mihalachi sunt următoarele:

• Lăicerul moldovenesc – este lucrat din lână ca bătătură şi urzeală din bumbac, folosind motive geometrice. Acesta era aşezat deasupra laiţei şi avea rol de protecţie pentru casele din lemn. Motivele cele mai des folosite pentru decorarea lăicerului sunt cele geometrice în trepte şi succesiuni ale liniei vieţii, dublate cu simboluri solare;
• Covorul ţesut cu arborele vieţii – este lucrat din lână ca bătătură şi urzeală din bumbac, în varianta kantaros cu influenţe elenistice, unde arborele vieţii este simetric aşezat într-un vas reprezentând echilibrul între bine şi rău. Ramurile arborelui au simboluri solare (soarele apare ca simbol al divinităţii) sau simbolul crucii;
• Trăistuţele – obiecte care fac parte din portul popular, ţesute din lână ca bătătură şi urzeală din bumbac, decorate cu motive specifice tradiţiei din zonă. În trecut, trăistuţele mai erau folosite pentru mers la câmp, la şcoală, la obor, la urat etc.;
• Tapiseriile – obiecte cu rol decorativ folosite pe perete în casele tradiţionale moldoveneşti, ţesute din lână ca bătătură şi urzeală din bumbac, supuse ulterior unui proces de finisare mai migălos, realizat cu ajutorul croşetului şi al împletitului;
• Carpetele – obiecte cu rol decorativ folosite pe jos sau de o parte şi de alta a patului în casele moldoveneşti, ţesute din lână ca bătătură şi urzeală din bumbac, în diferite culori şi decorate cu motive specifice;
• Covoarele de dimensiuni mari, ce reflectă multitudinea conceptelor estetice ale moldovenilor, cât şi idealul lor despre frumos şi armonie. Covorul este neted şi cu ornamente multicolore, fiind executat din lână pură sau amestecată cu bumbac. Tehnica populară folosită la procesul de vopsire utilizând coloranţi locali a contribuit la crearea unor îmbinări armonioase de culori pastelate, aspect ce constituie trăsătura distinctivă a covorului moldovenesc. Aceste covoare, deşi sunt realizate cu motive tradiţionale, uimesc prin simplitate şi colorit.

Obiectele tradiţionale confecţionate de meşterii populari Maria şi Iulian Mihalachi se pot achiziţiona direct de la magazinul acestora deschis la intrarea în Mănăstirea Văratic, vis-à-vis de brutăria mănăstirii.

Posibilităţi de acces: DN 15C – DJ 1677 sau DN 15G – DJ 1677

Date de contact: telefon: +40.728.028.423; +40.233.244.458, e-mail: [email protected]