Tradiţii în formare în creaţia populară nemţeană

Tradiţia populară, care reprezintă cumulul de valori culturale care individualizează şi reprezintă o comunitate, nu este imuabilă, fiind supusă mereu schimbărilor, datorate tendinţei oamenilor de a adăuga ceva nou, corespunzător condiţiilor social-economice mai evaluate, precum şi mentalităţii şi sensibilităţii proprii. Inovaţiile valoroase şi acceptate de colectivitatea umană au intrat în tradiţia locului, pe când încercările nereuşite au fost respinse şi eliminate. Mecanismul mutaţiilor din cultura populară a variat de la o epocă la alta. Dacă până la începutul secolului al XX-lea, tradiţia era respectată cu stricteţe şi ritmul înnoirilor era farte lent, în ultimuul veac s-a început îndepărtarea de vechile obiceiuri şi adoptarea mai rapidă a inovaţiilor. Schimbări radicale s-au produs în cultura populară materială prin renunţarea treptată la unele elemente de veche tradiţie, prin întroducerea unor materiale de calitate superioară şi a unor tehnologii mai performante, prin modificarea funcţionalităţii obiectelor – din utilitare în decorative,  precum şi prin schimbări la nivelul formelor şi al stilului decorativ – de la simplu la încărcat, apariţia creaţiilor noi – corespunzătoare cerinţelor contemporane, modificarea sistemului de creaţie – de la transmiterea directă – prin filiaţie, la cea organizată şi de la tradiţia colectivă şi anonimă, la cea individuală şi recunoscută. Creaţia populară spirituală a suferit prefaceri mai lente, datinile păstrându-se şi în prezent, în forme aproape tradiţionale, deşi multe dintre acestea au caracter de spectacol. Părăsirea formelor vechi şi apariţia înnoirilor necesită o perioadă de pregătire, în care tradiţia joacă un rol foarte important – ca punct de plecare şi ca nesecat izvor de inspiraţie.

Creaţia contemporană continuă parţial tradiţia, fiind o punte de legătură între trecut şi viitor. Ea reprezintă doar propunerea pentru viitoarea tradiţie, dacă aceasta va fi validată de opinia publică şi asimilată în tezaurul de valori al culturii populare.

 Lemnarii  încearcă să adauge forme decorative noi pe structurile creaţiilor tradiţionale. Meşterii din Tazlău, Cândeşti, Costişa, care lucrează porţi înalte, cu aplicaţii de panouri  decorative florale, au creat, în ultimele trei decenii, o adevărată modă în aceste sate. Lingurarii din satul Ţolici-Petricani, specializaţi în aşa numita ”industrie a lingurii”, în ultimele două decenii, s-au profilat pe producerea de obiecte miniaturale, strunjite şi crestate: butoiaşe, vaze, ploşti, casete …, care au succes în unele ţări europene. Creatorii populari din Humuleşti lucrează bâte ciobăneşti, toiege şi baltage, cu crestături tradiţionale şi aplicaţii decorative din foiţă de cositor – meşteşug vechi, pe care l-au reînviat, folosind aceleaşi tehnici de lucru: batere, turnare, decupare. Coşărcarii din satele Răuceşti, Roznov, Boteşti, reprezintă o categorie deosebită, care împletesc artistic din nuiele, forme noi şi diverse de coşuri, suporturi şi alte obiecte uzuale.

 Tot lemnarii caută să ofere şi lucrări mai originale. Meşteri din satul Nemţişor- Vînători-Neamţ folosesc crengile strâmbe de brad sau arin, la confecţionarea unor piese de mobilier de grădină: bănci, scaune, scrâncioburi şi altele. Alţi meşteri lucrează din lemn măşti cu fizionomii foarte curioase, pentru decorarea interioarelor.

Ţesătoarele au micşorat dimensiunile covorului, realizând carpete, tapiserii şi huse, dar continuă să lucreze în stative sau în gherghef, aceleaşi motive şi culori tradiţionale. Multe dintre ele, specializate în executarea cuverturilor şi carpetelor, lucrate în tehnica ridicat cu andreaua, sau în cea cu multe iţe, reuşesc să lucreze piese de certă valoare artistică şi totodată, să transmită meşteşugul, fetelor amatoare de frumuseţea pieselor lucrate manual.

Cusăturile şi împletiturile se lucrează în proporţie de masă, ca mijloc de deconectare, folosindu-se pânza rară din comerţ, firele de bumbac sau cele sintetice, în tehnici şi decoruri tradiţionale sau mai noi. Se realizează milieuri, feţe de masă, draperii şi goblenuri cu modele imprimate, tapiserii. Sunt unii meşteri care împletesc din fuioare de cânepă harapnice, folosite la obiceiurile de Anul Nou.

 Meşterele care croşetează reuşesc să ofere podoabe din fire textile şi mărgele, de mare diversitate şi interes pentru copiii, atraşi de frumuseţea podoabelor realizate.

Cojocarii şi blănarii s-au adaptat şi ei cerinţelor contemporane, folosind materiale noi pe tipare vechi.  Renumiţi cojocari din Pipirig, lucrează pieptare din postav alb, cu aceleaşi flori brodate din lână, ca pe cojoacele ce împodobeau, odinioară, costumul popular de sărbătoare al locuitorilor din zona Neamţ. Şi în satele de pe Valea Bicazului, mai sunt câteva cojocăriţe care brodează pe pânză, bondiţe asemănătoare celor din vechime.

Creatorii de personaje din poveştile lui Ion Creangă, utilizează lutul pentru modelarea capului şi alte materiale pentru completarea fizionomiei dorite.

Alţi meşteri încearcă lucrări, în diverse materiale (metal, textil, argilă, plastic, cauciuc, etc.), cu care participă la târguri, testând orientările şi gusturile clienţilor, care hotărăsc valabilitatea produselor.

Existenţa unui mare număr de creatori populari în judeţul Neamţ şi calitatea produselor acestora ne îndreptăţesc să credem că arta populară va dăinui încă mult timp, păstrându-şi autenticitatea şi valoarea, izvorâte din tradiţia strămoşească.